amnezie

vin si eu cu o rama pentru tabloul acesta de Sfantul Andrei, protectorul Romaniei... nu stiu cum sa pun rama... vezi ca are mai multe culori... s-o pun cu rosu pe dreapta si portocaliul pe stanga... galben sus... sau s-o intorc? mereu am ramas intr-o (di)lema alterata la cap ... de aici de departe, as lasa fara rama, poate hazardul nu-si mai face de capul... lor...
dupa 20:31 s-a schimbat ceva?
..........
un rayon rouge
couvre le jaune-orange
dans un nouveau cycle le rideau tomba
des pierres jumelles signes de silex semblable
en dessous de la brise alpine \"o corapină\" en pente est à la dérive
le Minotaure légèrement blessé désorienté revient dans le quart d\'une (sph)ère
l\'amnésie efface les 5 premiers cycles et dans le hasard reprend dès le début

A căzut un fulg din ceață ca un semn de Anul Nou și din pata de cerneală a crescut sub pom un ou. Corapina, în derivă, a ales o integrală. Din cutia muzicală, o umbrelă și-o remiză, pana corbului din priză... șapte uși, trei pescăruși și-o poveste cu mătuși, o bunicuță și-un Crăciun... calul de lemn, manechinul din lemn de gutui, lătratul Ponnei și tura... toate la locul lor...

Vreau să spun că... și aici ar trebui să tac, întrucât vreau multe să spun și orice aș spune acum n-aș acoperi atât cât acoperă acestă tăcere... tă-ce-reeeeeeeeee. Nu, nu,... O tăcere fără cuvinte. Măcar cât jumătate de pagină din cântecul mării de pe scara Farului Genovez...

Pe undeva se simte ce-a fost toamnă. Pe pragul iernii doi sahiști, în joc, își realungă nostalgii celeste, făcand popas la moara cu noroc. Într-o răscruce cu pustii în foșnet și amânări din cântec de năucă, pe o castană coaptă în cenușă, mizez într-o mișcare de nălucă.