se întâmplă seara

mi-a placut infuzia de cotidian.mai putin ultima strofa, cautata

întâmplător sau nu, răspunsul cu lătratul de seară al Ponnei văd că n-a apărut. rămân mulțumirile cu semn de seară, dintr-o lovitura de zaruri, pe scară.

........ \"Ponna latra in spatele scarii\"... pe scara nu e nimeni, doar la intrare \"caisul cu semnul mirarii\"... sa-i dau un motiv, ma asez pe o treapta, iau cartea care e aproape, o deschid la intamplare... la pagina aceasta incep sa citesc, de sus, de la titlu, in jos...

il se passe le soir

les soirs passés venus je l\'ai pris pour une ombre
nous nous sommes salués parmi les étagères remplies de cartes
un petit signe pour nous entendre plus tard sur les boutons
les voisins de l\'escalier comme moi Ioan-Mircea
je me suis tu
qu\'il soit le premier
transylvain - mathématicien
il joue au tennis de champ
il est alpiniste fait du yachting joue aux échecs
seulement le nom de famille est Fitz
.........................................
...............................................
tacerea a inceput sa-mi cada in gand, precum frunzele la sfarsit, in sus...
mai mult nu pot sa spun, chiar de-as stii sa pun pe fiecare treapta cate un punct, sau virgula, sau acel rar \"compromis\", punct si virgula... \"la intrarea pe scară... (e deja)... caisul cu semnul mirării..... nici de vreo intrebare nu-i loc in vant... si el e mut....

(le hasard est plus fort en soirée)

lătratul de seară al Ponnei se potrivi cu o rafală de vânt


altar din gândul fericirii lătrat de seară și-o cântare
din valul clipelor solare fugit de tărm adânc în mare
refug și parcă-i altă fugă din ce credeam că-i joc de zaruri
dar dintr-un unghi și-n capul scării e masa pietrelor din daruri

ecou târziu din prea devreme...