cândva

o poezie-ecuație cu un grad (de rezolvare-înțelegere) ce poate fi stabilit în funcție de nivelul de percepție al fiecărui cititor. pare un text bogat în formule vechi, re-așezat într-o formă nouă de prezentare din punct de vedere stilistic.
de remarcat muzicalitatea. mi-o plăcut, în mod deosebit, finalul cu acele \"două raze de sferă și-o siglă de imposibil se face nod pe clipă\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

crâmpei de epopee e nodul meu pe clipă și razele-s din sfera memoriei cândva care se rostogolește mereu precum o singurătate rătăcitoare într-un arhipelag în care, între multele insule, doar una este Insula Fericirii. Și toate astea sub pecetea poruncii întru bucurie... par multe vechi, dar noi sunt toate... iar când iei distanța cea mai bună față de detalii, luminile și umbrele-și rânduiesc singure ființări... ca-n taina pescuirii minunate... fără noduri n-ai ochiul năvodului și peștii nu stau la suprafață... digul și insula cu stuf se văd de pe scara dublă... cu prietenie, Yann((el)(is))

“alearga cuvintele-n” într-o muzică cu aroma și neliniștea mării, versuri scrise întotdeauna scrise cu sufletul. Splendide fotografii ce se intersectează, se împletesc, se înfășoară și se desfășoara cu un ritm pentru care înalță, dă aripi, punând în evidență lucruri ce nu pot fi exprimate de oricine, într-un mod atât de plăcut.

Doru Emanuel

pentru tine, Dorule, mulțumiri în două povești pictate



peste toată întâmplarea, doar un abur peste ape...

am cautat candva o clipa ce o stiu acum fragila, intre un prea tarziu trecut si nu asa devreme... si am gasit o mare-inima en forme \"d\'insoutenable légèreté de l\'être\"...

a fi... fiinta
être... l\'être

entre Zéro et l\'Infini se trouvent deux rayons de sphère un sigle de l\'impossible fait un nœud sur un clin d\'œil et au milieu dans le point G éclate de nouveau la semence de tout ce qui est le plus mystérieux du credo...

candva... un jour

Voiajul continua...............
.....................................

cândva e iar pe scară și iar se strânge-n clipa în care și caisul și-a pus în frunza sa năframa din povestea cu nemurirea strânsă pe nodul de pe plaja cu zarul dintr-o stea. precum zicea odată un fumător de pipă cu geamănu-i Alexis rătăcitor polar (grădinar, marinar, flașnetar...): crâmpei de epopee e nodul meu pe clipã și razele-s din sfera memoriei cândva care se rostogolește mereu precum o singurãtate rãtãcitoare într-un arhipelag în care, între multele insule, doar una este Insula Fericirii. și toate astea sub pecetea poruncii întru bucurie... par multe vechi, dar noi sunt toate... iar când iei distanța cea mai bunã fațã de detalii, luminile și umbrele-și rânduiesc singure ființãri... ca-n taina pescuirii minunate... fãrã noduri n-ai ochiul nãvodului și peștii nu stau la suprafațã... digul și insula cu stuf se vãd de pe scara dublã...

cândva, pe scara ce coboară țărmul la Zorile, exista un măslin sălbatec... aici povestea-și lasă loc larg... undeva un catarg mă ajută să sparg valurile, să lărgesc malurile... șoseaua de coastă-i un vis de primar.. cândva digul era întreg și ajungea pe plajă... toate se leagă dacă vezi bine-n rostogolirea bilei versul: și în vârful unui ac el ținea tot universul... ca cercelul unei zâne care ține în sclipire zvon de corn de vânâtoare și un cântec de iubire... ponna latră iar la scară semn că are-n paza ei șaptele din zarul sorții și o mie de căței...

Bogat univers...Hipermetaforic, de asemenea. Si vrei sa ma faci sa cred ca ai gasit firui Ariadnei si poti iesi cand vrei din labirintul matematico-poetic?