al 5-lea gând

Suprarealism, senzatia mea dupa aceasta poezie este \"un cal un pion și-un nebun pe-o tură\".
Sa incepem un \'mic\' comentariu pe text. evident nu este o singura poezie, ci un amalgam de senzatii. Straniu pictural si scenic, simboluri amestecate, rasturnate, pe alocuri reinventate. Concret:
- socotitorii - judecatorii ultimi (din pragul mortii), cei care cantaresc faptura, revendicand partea ce se cuvine celor ce se cuvine - cerului, pamantului; ce i se da in schimb poetului - \"mănuși albe o umbrelă și-o scară\"; manusi albe - simbol al separarii, instrainarii, in contextul asociat sugereaza separarea de mundan in sensul propriei analize; umbrela nu-i un simbol propriu-zis, fiind un element destul de recent, dar alaturat scarii, care nu neaparat urca, ci si coboara, sugereaza o decantare catre aceea autoanaliza, prin ridicarea catre spirit sau coborarea catre sine; o decantare prea rapida poate duce la pierderea esentei, la ratacire; de aceea invitatia de a sta jos; umbrela poate are acest rost de a indulci \'caderea\', separarea, descompunerea in esente a fapturii;
- pana la urma trebuie retinut ca socotitorii cer ceea ce se cuvine sa ceara \"socotelile mele/ de la începuturi și până azi\"; adica viata, existenta din perspectiva viului o cer pentru a o cantari, a o analiza, a o descompune; nu degeaba se spune ca cel care intelege omoara intelesul in piese mai mici si inutile;
- faptura, viul incearca o schita a propriei vieti pe fuga, toata aceasta stare ii creaza tensiune, nu stie ce sa aleaga si alege la intamplare ceva; nu este chiar intamplare evident alegerea; felul in care poetul abordeaza moartea, infruntarea ei tine de perspectiva, de un mod personal - \"n-am vreme n-am stare/ n-am atâta memorie să-mi aduc aminte/ adun din însemnări în fugă crochiu de întâmplare\";
- ceea ce alege insa din propria-i viata este important - \"un zid înalt o bancă galbenă și-un pendul în contemplare credul\"; zid inalt - separare, inaltimea zidului arata nesiguranta profunzimii; in basme astfel de ziduri separa eroul/eroina de telul ultim; aici se pot intelege ambele sensuri intr-un tot unitar - dorinta catre un sens profund, aproape intangibil, pe care doar spiritul il poate atinge; banca galbena - banca simbol al stagnarii, al contemplarii, al analizei, dar si al intalnirii cu sine insusi, al meditarii; galben culoare cu simbolistica dubla - simbol divin, al nemuririi, culoare calda a luminii si vietii, asociata uneori albului, simbol al comunicarii intre oameni si zei, este in acelasi timp si simbol al senectutii, sugestie a apropierii mortii, simbol al tradarii, fiind asociat negrului; banca galbena - devine simbolul intalnirii prin meditatie a omului cu divinitatea; pendul in contemplare - intareste ideea de mai sus; pendulul - piesa a unui mecanism care prin oscilatie regleaza miscarile unei masini/instrument; aflat in contemplare, pendulul devine abstractizat - este miscarea de dute-vino intre sine si lumea spiritului ce regleaza actiunile-miscari ale mecanismului-om;
- \"stai bine am venit să te luăm cu noi/ cu butucul salcia și seara\" - socotitorii cer si iau ceea ce li se cuvine; fiind un mecanism analitic, nu pot lua decat parti - butucul, salcia si seara - toate simboluri ale perspectivelor mortii (taiat, trist-plans, intunecat; vezi si simbolistica mortii din riturile romanesti); au taiat si au luat ceea ce li se cuvine, adica partea moarta, lasand sinelui partea vie - spiritul, cu manusi albe, umbrela si scara; aici, abia acum se vede sensul albului manusilor (sensul de decantare spirituala);
- umbra lasata de culoarea frunzei in infinit - este esenta vietii - sufletul - ce patrunde in eternitate.

Continui dupa o mica pauza (de gong). Oricum aicea se termina prima parte a poeziei.

...permiteti-mi mie sa continui. Va multumesc! Asta ca sa fie in ton cu continuarea scenica de mai jos a poeziei. Dupa un pahar cu apa, sa purcedem:
- gongul serii - scena goala (imi aminteste de o poezie veche de-a mea, nu conteaza care, poate o s-o vedeti voi candva :) ), actorul se pregateste de rol, intra, scena se reia;
- seara, am amintit, este simbol al mortii; actorul este simbol al spiritului ce imbraca diverse haine in viata-faptura ce-o intrupeaza; deci gongul serii anunta acel actor, spiritul, eliberat de temerile decantarii initiale; este vorba despre un fruct copt, desprins de ramura - ecce spiritus (vezi si trimiterile);
- mai departe; trecem de primul gong, apoi tacere - da, este o taina ce se reveleaza; apoi al doilea gong; si - frumos, superb - spiritul se reveleaza - \"cortina se pliază-n gând pe-o frază luând din întuneric prima rază...\";
- acum, spiritul fiind dezbracat de efemer, apare in adevarata lui valoare - urias, gigant; interiorul sau nu este cum altii se asteapta; foiul sau foalele il tin aprins continuu in profunzimea fiintei prin Sfantul Duh, respirul demiurgului; este intrepatrunderea ca intr-un sarut intre sufletul spiritualizat si Dumnezeu:

\"din respirația uriașului foiul începu să miște suflul lent și continuuu
ca un vânt cald își întrerupse-n punctul acela sensul
și-o luă invers într-un interior în care nimic
nu era așa cum se așteptase să găsească\"

- \"i\" este sunetul divinitatii; \"o umbră aerisită și luminoasă într-un arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit\" - este interiorul sufletului-spirit-chip divin, intrezarit dupa forma curentilor, intr-un arhipelag - eden spiritual; de ce umbra - vezi echivalentul-simbol eminescian de suflet (din scrieri, din poezii); de ce \'curenti marini si nori de rasarit\' (?); marea, simbol al inconstientului, al profunzimii, al misterului; norii de rasarit - sunt cei ce ascund fata divinitatii, voalurile fecioarei, zeita Maya - sunt cei ce apara privirea de o privire prea directa catre divinitate, ceea ce l-ar distruge pe privitor; nu uitati ca soarele a fost o lunga perioada simbolul divinitatii, si inca este in unele culte; umbra aerisita si luminoasa - este sufletul deja descompus si transpus in spirit;

Ei si aici se termina a doua parte. Va urma.

Partea trei: de la \"apa s-a udat bine[...]\" la \"[...]bănci galbene colonade și arcade\". Multe simboluri, pe alocuri ceva foarte interesant. Punctual:
- vezi simbolul din \'frigul, pahar cu gura în jos\' de Vasile Mihalache, al copilului-pamant... la frunte cu nasturii ochilor, copil cu sunete lipsa - simbol al celui ce se inchide inafara (orb, mut) si se deschide inauntru, spre sine, esenta profunda; copil ce cauta cioburi de vioara - cioburi de sensibilitate - pentru un copil cu sunete lipsa, cioburile de vioara sunt singurele modalitati de a pipai sunetul; asemeni pentru un suflet devenit spirit - \"în arhiva trecutului cântecul surdului/ o bătaie-n ușă cântată la violoncel corn și pian\" sunt gesturile de pipaire-rememorare a realitatii imediate, concrete, ca un soi de regret; este pipairea fostei existente, ce este privita prin sondarea inconstientului fostului fiind (fapturii);
- malul, plaja, marea, zidul alb - totul este inversat, de data aceasta spiritul vrea sa acceada la ceva intangibil, la trecut, la faptura; este un cordon ombilical ce cu greu se taie, o placenta remanenta ce greu se desprinde;
- \"porumbei albaștri pe-o ladă de zestre\"; porumbeii - purtatorii de vesti; albastri, sugestia inaltului, spiritului; lada de zestre - simbol clar al unei comori mostenite; de subliniat acest aspect pentru ca sugereaza importanta existentei, vietii - comoara mostenita de catre sufletul implinit in spirit; porumbeii albastri sunt purtatorii acestui mesaj; se pare ca implinirea, care parea sigura, nu poate fi realizata pe deplin pana cand sufletul nu intelege importanta existentei prin care a trecut; asimiland mesajul, sufletul devine spirit, rupand cordonul;

\"apa s-a udat bine
pe scara mea a venit toamna
cu butucul vizitat de pescari și hoinari
cu un povestitor și-un covor de frunze și arici
pentru aici acum și-un nor de ploaie și fum cu ecou
un tunet prelung se naște dintr-un strigăt pe peron cu pion\"

- aici este dozat regretul; exista o tensiune ce culmineaza in strigatul pe peron (viata ca un tren; peronul ca simbol al mortii, al malului marii) al pionului (sugestie filozofica, pionul este o piesa dintr-un joc de sah cu limite numeroase, dar cu posibilitati multiple, in ciuda limitelor; jocul de sah de asemeni poate fi asimilat simbolic vietii);
- totul incepe lin, ca o poveste; \"apa s-a udat bine\" (apa - simbol a vietii) - viata s-a sedimentat in amintirea sufletului ce a trecut; curgerea timpului pare a nu se fi desprins complet de suflet - \"toamna a venit pe scara mea\"; sufletul inca nu a urcat complet la ceruri; este blocat la jumatatea drumului de insasi existenta sa, pe care nu a inteles-o, nu a asimilat-o deplin; desi socotitorii l-au desprins fortat de verbul a fi, travaliul sufletului nu s-a incheiat, pentru ca trebuie sa existe si un efort \'constient\' de desprindere personala de existenta ce i s-a negat;
- versurile ce urmeaza intaresc ideea de nedesprindere a sufletului de povestea ce l-a purtat (pe el catre ceilalti si in ceilalti); tensiunea creste - in norul de ploaie si fumul cu ecou se aude strigatul; existenta postmortem a sufletului incomplet renascut naste acest tipat;
- renasterea anuleaza caracterul de fantasma al sufletului, transpunandu-l in lumea abstracta a spiritelor, in acel \"arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit\",

Partea IV:

- ruperea se produce aici - sahul pe iarba sugereaza pe cel mort; si desprinderea de acesta: \"o tăietură și-o ștersătură jucau șah pe iarbă/ cu un cal un pion și-un nebun pe-o tură\"; trecerea in abstract se produce brutal; nu mai exista tabla de sah (fosta existenta) ci doar un cal, un pion si-un nebun pe o tura (elemente ale unei foste existente inchegate in ceva abstract; nu este intamplatoare nici alegerea elementelor-piese de sah);
- ei si aici este aici; trecand in abstract (marturie a inaltarii sta o pana-n cadere), arcasul, adica cel care tinteste inaltul, identificandu-se cu acesta, ia tacerea si puterea - adica misterul, ce le contine pe amndoua - sa te minta; numai ca nu este o minciuna ascunderea ce se afla in mister, ci o neputinta a celui ce se visa visandu-se; neputinta ce este oprita din exprimare, tocmai pentru ca nu poate fi exprimata, ramanand un mister, iar incercarea de exprimare o minciuna;
- incercarea de exprimare a esentei existentei este luata peste picior de \'Spanul\' ce nu o intelege (vezi Fat-Frumos din Harap Alb si Spanul, ce semnifica contrariul lui Fat-Frumos, adica ceea ce se decanteaza, necuratul sau malul de pe fundul apei; discutia asupra semnificatiilor numelor Harap-Alb, Fat-Frumos, Spanul poate continua - este si biblica printre altele);
- spanul ia in ras esenta strecurata in versul \"visam ca ma visam\"; cel care emite aceasta idee filozofica este strainul razand; tensiunea risipita de ras din partea a treia, ne infatiseaza sufletul devenit strain prin spiritualizare, prin inaltare; este strain de cel care era, asa cumeste omul matur fata de copilul din pantec;
- Spanul continua incercand sa explice inexplicabilul prin elemente si esueaza lamentabil: \"în 22 găsești ce n-ai și n-am știut/ ipotenuza dreaptă-n paranteză/ cu burta-n nod de piatră/ în umbra de piramidă\"; sunt amestecate aici concretul imediat, cu abstractul matematic, cu visceralitatea aparentului etern din piatra-nod-piramida (aparent etern, pentru ca raman umbre, exprimari incomplete).

Finalul: \"o vară albă sub diagonală /într-un vagon de cretă /un munte de var\"

- vara - anotimpul implinirii si al coacerii recoltei;
- alb - simbol al maturitatii si al spiritului deopotriva;
- diagonala - dunga ce uneste orizontala cu verticala - simbol al inaltarii;
- vagon - sugestie a trenului (vezi mai sus);
- creta - element neutru; calcarul (varul obtinut prin descompunerea termica a calcarului), creta si marmura sunt saruri de calciu; toate aceste saruri sunt produse de sedimentare;
- munte - simbol al stabilitatii, al eternitatii (axis mundi, ritualurile din pesteri avand rolul de initieri spirituale);
- finalul este un indemn; deduceti voi ce si cum.

Concluzie:
Desi suprarealist, simbolismul din aceasta poezie pare cautat, gandit profund. Nu pot sa exprim decat admiratie fata de un asemenea poet.

Cu respect,
PT.

pe aici, pe treapta serii, stă tot cântecul durerii
și-n cuvintele de sus e o notă-n psalm dedus
.....................................
iar ne-am adunat în clipă cu un da și-un nu binar
zbârnăie pe tabla vieții lovitura unui zar

(trec in paranteză semn de exegeză, cu mulțumiri și o mie de iubiri)

dupa o atata exegeza... vin si eu un pic... pic... pic, doar in franceza, din lipsa de alte cuvinte care sa acopere acest al 5-lea gand:

voilà la chute d\'une plume
prends-y un point comme cible
donne à l\'archer le silence et la force
de te mentir... le reste s\'arrêta à la 5-ème pensée