Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

al 5-lea gând

(socotitorii)

2 min lectură·
Mediu




au venit socotitorii la mine
m-au întrebat de socotelile mele
de la începuturi și până azi stai jos
să nu cazi mi-a spus unul din ei oferindu-mi
o pereche de mănuși albe o umbrelă și-o scară

n-am vreme n-am stare
n-am atâta memorie să-mi aduc aminte
adun din însemnări în fugă crochiu de întâmplare
un zid înalt o bancă galbenă și-un pendul în contemplare credul
până am ales pe ce să stau ei se rânduiseră în spatele
celui care-mi ceruse să stau îl știam după voce
stai bine am venit să te luăm cu noi
cu butucul salcia și seara

din culoarea ei o frunză
lăsă umbra-n Infinit
.......................
lovește gongul serii amintirea
un goooooooooong preluuuuuuuuuuung
tăăăăceeeeeeeeeeeeeeereeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
și iar goooooooooooooooooonnnnnggggggggggg
cortina se pliază-n gând pe-o frază luând din întuneric prima raaaazăăă...

din respirația uriașului foiul începu să miște suflul lent și continuuu
ca un vânt cald își întrerupse-n punctul acela sensul
și-o luă invers într-un interior în care nimic
nu era așa cum se așteptase să găsească

în foșnetul ecourilor și-n țiuitul acelui iiiiiiiiiiiiiiiiii.... ca o umbră aerisită și luminoasă într-un arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit

apa s-a udat bine
pe scara mea a venit toamna
cu butucul vizitat de pescari și hoinari
cu un povestitor și-un covor de frunze și arici
pentru aici acum și-un nor de ploaie și fum cu ecou
un tunet prelung se naște dintr-un strigăt pe peron cu pion

pe țărmul jumătății mici
în arhiva trecutului cântecul surdului
o bătaie-n ușă cântată la violoncel corn și pian
un zid alb cu iederă și porumbei albaștri pe-o ladă de zestre
o casă cu ferestre deschise spre plajă-n orbite umplute cu seară
cu marea-n dreptul digului începutului bănci galbene colonade și arcade

o tăietură și-o ștersătură jucau șah pe iarbă
cu un cal un pion și-un nebun pe-o tură

uite-o pană în cădere
ia pe ea un punct de țintă
dă-i arcașului tăcere și puterea
să te mintă... restul opri în al 5-lea gând
visam că mă visam a zis străinul râzând
visaseși pe dracu replică obraznic spânu
în 22 găsești ce n-ai și n-am știut
ipotenuza dreaptă-n paranteză
cu burta-n nod de piatră
în umbra de piramidă

o vară albă sub diagonală
într-un vagon de cretă
un munte de var






Constanța, 28 septembrie, 2008
(Duminica Pescuirii minunate)
055.919
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
386
Citire
2 min
Versuri
55
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “al 5-lea gând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/1803628/al-5-lea-gand

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@petru-teodorPTPetru Teodor
Suprarealism, senzatia mea dupa aceasta poezie este \"un cal un pion și-un nebun pe-o tură\".
Sa incepem un \'mic\' comentariu pe text. evident nu este o singura poezie, ci un amalgam de senzatii. Straniu pictural si scenic, simboluri amestecate, rasturnate, pe alocuri reinventate. Concret:
- socotitorii - judecatorii ultimi (din pragul mortii), cei care cantaresc faptura, revendicand partea ce se cuvine celor ce se cuvine - cerului, pamantului; ce i se da in schimb poetului - \"mănuși albe o umbrelă și-o scară\"; manusi albe - simbol al separarii, instrainarii, in contextul asociat sugereaza separarea de mundan in sensul propriei analize; umbrela nu-i un simbol propriu-zis, fiind un element destul de recent, dar alaturat scarii, care nu neaparat urca, ci si coboara, sugereaza o decantare catre aceea autoanaliza, prin ridicarea catre spirit sau coborarea catre sine; o decantare prea rapida poate duce la pierderea esentei, la ratacire; de aceea invitatia de a sta jos; umbrela poate are acest rost de a indulci \'caderea\', separarea, descompunerea in esente a fapturii;
- pana la urma trebuie retinut ca socotitorii cer ceea ce se cuvine sa ceara \"socotelile mele/ de la începuturi și până azi\"; adica viata, existenta din perspectiva viului o cer pentru a o cantari, a o analiza, a o descompune; nu degeaba se spune ca cel care intelege omoara intelesul in piese mai mici si inutile;
- faptura, viul incearca o schita a propriei vieti pe fuga, toata aceasta stare ii creaza tensiune, nu stie ce sa aleaga si alege la intamplare ceva; nu este chiar intamplare evident alegerea; felul in care poetul abordeaza moartea, infruntarea ei tine de perspectiva, de un mod personal - \"n-am vreme n-am stare/ n-am atâta memorie să-mi aduc aminte/ adun din însemnări în fugă crochiu de întâmplare\";
- ceea ce alege insa din propria-i viata este important - \"un zid înalt o bancă galbenă și-un pendul în contemplare credul\"; zid inalt - separare, inaltimea zidului arata nesiguranta profunzimii; in basme astfel de ziduri separa eroul/eroina de telul ultim; aici se pot intelege ambele sensuri intr-un tot unitar - dorinta catre un sens profund, aproape intangibil, pe care doar spiritul il poate atinge; banca galbena - banca simbol al stagnarii, al contemplarii, al analizei, dar si al intalnirii cu sine insusi, al meditarii; galben culoare cu simbolistica dubla - simbol divin, al nemuririi, culoare calda a luminii si vietii, asociata uneori albului, simbol al comunicarii intre oameni si zei, este in acelasi timp si simbol al senectutii, sugestie a apropierii mortii, simbol al tradarii, fiind asociat negrului; banca galbena - devine simbolul intalnirii prin meditatie a omului cu divinitatea; pendul in contemplare - intareste ideea de mai sus; pendulul - piesa a unui mecanism care prin oscilatie regleaza miscarile unei masini/instrument; aflat in contemplare, pendulul devine abstractizat - este miscarea de dute-vino intre sine si lumea spiritului ce regleaza actiunile-miscari ale mecanismului-om;
- \"stai bine am venit să te luăm cu noi/ cu butucul salcia și seara\" - socotitorii cer si iau ceea ce li se cuvine; fiind un mecanism analitic, nu pot lua decat parti - butucul, salcia si seara - toate simboluri ale perspectivelor mortii (taiat, trist-plans, intunecat; vezi si simbolistica mortii din riturile romanesti); au taiat si au luat ceea ce li se cuvine, adica partea moarta, lasand sinelui partea vie - spiritul, cu manusi albe, umbrela si scara; aici, abia acum se vede sensul albului manusilor (sensul de decantare spirituala);
- umbra lasata de culoarea frunzei in infinit - este esenta vietii - sufletul - ce patrunde in eternitate.

Continui dupa o mica pauza (de gong). Oricum aicea se termina prima parte a poeziei.

0
@petru-teodorPTPetru Teodor
...permiteti-mi mie sa continui. Va multumesc! Asta ca sa fie in ton cu continuarea scenica de mai jos a poeziei. Dupa un pahar cu apa, sa purcedem:
- gongul serii - scena goala (imi aminteste de o poezie veche de-a mea, nu conteaza care, poate o s-o vedeti voi candva :) ), actorul se pregateste de rol, intra, scena se reia;
- seara, am amintit, este simbol al mortii; actorul este simbol al spiritului ce imbraca diverse haine in viata-faptura ce-o intrupeaza; deci gongul serii anunta acel actor, spiritul, eliberat de temerile decantarii initiale; este vorba despre un fruct copt, desprins de ramura - ecce spiritus (vezi si trimiterile);
- mai departe; trecem de primul gong, apoi tacere - da, este o taina ce se reveleaza; apoi al doilea gong; si - frumos, superb - spiritul se reveleaza - \"cortina se pliază-n gând pe-o frază luând din întuneric prima rază...\";
- acum, spiritul fiind dezbracat de efemer, apare in adevarata lui valoare - urias, gigant; interiorul sau nu este cum altii se asteapta; foiul sau foalele il tin aprins continuu in profunzimea fiintei prin Sfantul Duh, respirul demiurgului; este intrepatrunderea ca intr-un sarut intre sufletul spiritualizat si Dumnezeu:

\"din respirația uriașului foiul începu să miște suflul lent și continuuu
ca un vânt cald își întrerupse-n punctul acela sensul
și-o luă invers într-un interior în care nimic
nu era așa cum se așteptase să găsească\"

- \"i\" este sunetul divinitatii; \"o umbră aerisită și luminoasă într-un arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit\" - este interiorul sufletului-spirit-chip divin, intrezarit dupa forma curentilor, intr-un arhipelag - eden spiritual; de ce umbra - vezi echivalentul-simbol eminescian de suflet (din scrieri, din poezii); de ce \'curenti marini si nori de rasarit\' (?); marea, simbol al inconstientului, al profunzimii, al misterului; norii de rasarit - sunt cei ce ascund fata divinitatii, voalurile fecioarei, zeita Maya - sunt cei ce apara privirea de o privire prea directa catre divinitate, ceea ce l-ar distruge pe privitor; nu uitati ca soarele a fost o lunga perioada simbolul divinitatii, si inca este in unele culte; umbra aerisita si luminoasa - este sufletul deja descompus si transpus in spirit;

Ei si aici se termina a doua parte. Va urma.
0
@petru-teodorPTPetru Teodor
Partea trei: de la \"apa s-a udat bine[...]\" la \"[...]bănci galbene colonade și arcade\". Multe simboluri, pe alocuri ceva foarte interesant. Punctual:
- vezi simbolul din \'frigul, pahar cu gura în jos\' de Vasile Mihalache, al copilului-pamant... la frunte cu nasturii ochilor, copil cu sunete lipsa - simbol al celui ce se inchide inafara (orb, mut) si se deschide inauntru, spre sine, esenta profunda; copil ce cauta cioburi de vioara - cioburi de sensibilitate - pentru un copil cu sunete lipsa, cioburile de vioara sunt singurele modalitati de a pipai sunetul; asemeni pentru un suflet devenit spirit - \"în arhiva trecutului cântecul surdului/ o bătaie-n ușă cântată la violoncel corn și pian\" sunt gesturile de pipaire-rememorare a realitatii imediate, concrete, ca un soi de regret; este pipairea fostei existente, ce este privita prin sondarea inconstientului fostului fiind (fapturii);
- malul, plaja, marea, zidul alb - totul este inversat, de data aceasta spiritul vrea sa acceada la ceva intangibil, la trecut, la faptura; este un cordon ombilical ce cu greu se taie, o placenta remanenta ce greu se desprinde;
- \"porumbei albaștri pe-o ladă de zestre\"; porumbeii - purtatorii de vesti; albastri, sugestia inaltului, spiritului; lada de zestre - simbol clar al unei comori mostenite; de subliniat acest aspect pentru ca sugereaza importanta existentei, vietii - comoara mostenita de catre sufletul implinit in spirit; porumbeii albastri sunt purtatorii acestui mesaj; se pare ca implinirea, care parea sigura, nu poate fi realizata pe deplin pana cand sufletul nu intelege importanta existentei prin care a trecut; asimiland mesajul, sufletul devine spirit, rupand cordonul;

\"apa s-a udat bine
pe scara mea a venit toamna
cu butucul vizitat de pescari și hoinari
cu un povestitor și-un covor de frunze și arici
pentru aici acum și-un nor de ploaie și fum cu ecou
un tunet prelung se naște dintr-un strigăt pe peron cu pion\"

- aici este dozat regretul; exista o tensiune ce culmineaza in strigatul pe peron (viata ca un tren; peronul ca simbol al mortii, al malului marii) al pionului (sugestie filozofica, pionul este o piesa dintr-un joc de sah cu limite numeroase, dar cu posibilitati multiple, in ciuda limitelor; jocul de sah de asemeni poate fi asimilat simbolic vietii);
- totul incepe lin, ca o poveste; \"apa s-a udat bine\" (apa - simbol a vietii) - viata s-a sedimentat in amintirea sufletului ce a trecut; curgerea timpului pare a nu se fi desprins complet de suflet - \"toamna a venit pe scara mea\"; sufletul inca nu a urcat complet la ceruri; este blocat la jumatatea drumului de insasi existenta sa, pe care nu a inteles-o, nu a asimilat-o deplin; desi socotitorii l-au desprins fortat de verbul a fi, travaliul sufletului nu s-a incheiat, pentru ca trebuie sa existe si un efort \'constient\' de desprindere personala de existenta ce i s-a negat;
- versurile ce urmeaza intaresc ideea de nedesprindere a sufletului de povestea ce l-a purtat (pe el catre ceilalti si in ceilalti); tensiunea creste - in norul de ploaie si fumul cu ecou se aude strigatul; existenta postmortem a sufletului incomplet renascut naste acest tipat;
- renasterea anuleaza caracterul de fantasma al sufletului, transpunandu-l in lumea abstracta a spiritelor, in acel \"arhipelag ghicit după forma curenților marini și-a norilor de răsărit\",

Partea IV:

- ruperea se produce aici - sahul pe iarba sugereaza pe cel mort; si desprinderea de acesta: \"o tăietură și-o ștersătură jucau șah pe iarbă/ cu un cal un pion și-un nebun pe-o tură\"; trecerea in abstract se produce brutal; nu mai exista tabla de sah (fosta existenta) ci doar un cal, un pion si-un nebun pe o tura (elemente ale unei foste existente inchegate in ceva abstract; nu este intamplatoare nici alegerea elementelor-piese de sah);
- ei si aici este aici; trecand in abstract (marturie a inaltarii sta o pana-n cadere), arcasul, adica cel care tinteste inaltul, identificandu-se cu acesta, ia tacerea si puterea - adica misterul, ce le contine pe amndoua - sa te minta; numai ca nu este o minciuna ascunderea ce se afla in mister, ci o neputinta a celui ce se visa visandu-se; neputinta ce este oprita din exprimare, tocmai pentru ca nu poate fi exprimata, ramanand un mister, iar incercarea de exprimare o minciuna;
- incercarea de exprimare a esentei existentei este luata peste picior de \'Spanul\' ce nu o intelege (vezi Fat-Frumos din Harap Alb si Spanul, ce semnifica contrariul lui Fat-Frumos, adica ceea ce se decanteaza, necuratul sau malul de pe fundul apei; discutia asupra semnificatiilor numelor Harap-Alb, Fat-Frumos, Spanul poate continua - este si biblica printre altele);
- spanul ia in ras esenta strecurata in versul \"visam ca ma visam\"; cel care emite aceasta idee filozofica este strainul razand; tensiunea risipita de ras din partea a treia, ne infatiseaza sufletul devenit strain prin spiritualizare, prin inaltare; este strain de cel care era, asa cumeste omul matur fata de copilul din pantec;
- Spanul continua incercand sa explice inexplicabilul prin elemente si esueaza lamentabil: \"în 22 găsești ce n-ai și n-am știut/ ipotenuza dreaptă-n paranteză/ cu burta-n nod de piatră/ în umbra de piramidă\"; sunt amestecate aici concretul imediat, cu abstractul matematic, cu visceralitatea aparentului etern din piatra-nod-piramida (aparent etern, pentru ca raman umbre, exprimari incomplete).

Finalul: \"o vară albă sub diagonală /într-un vagon de cretă /un munte de var\"

- vara - anotimpul implinirii si al coacerii recoltei;
- alb - simbol al maturitatii si al spiritului deopotriva;
- diagonala - dunga ce uneste orizontala cu verticala - simbol al inaltarii;
- vagon - sugestie a trenului (vezi mai sus);
- creta - element neutru; calcarul (varul obtinut prin descompunerea termica a calcarului), creta si marmura sunt saruri de calciu; toate aceste saruri sunt produse de sedimentare;
- munte - simbol al stabilitatii, al eternitatii (axis mundi, ritualurile din pesteri avand rolul de initieri spirituale);
- finalul este un indemn; deduceti voi ce si cum.

Concluzie:
Desi suprarealist, simbolismul din aceasta poezie pare cautat, gandit profund. Nu pot sa exprim decat admiratie fata de un asemenea poet.

Cu respect,
PT.
0
pe aici, pe treapta serii, stă tot cântecul durerii
și-n cuvintele de sus e o notă-n psalm dedus
.....................................
iar ne-am adunat în clipă cu un da și-un nu binar
zbârnăie pe tabla vieții lovitura unui zar

(trec in paranteză semn de exegeză, cu mulțumiri și o mie de iubiri)
0
@maria-gheorghe-0021767MGMaria Gheorghe
dupa o atata exegeza... vin si eu un pic... pic... pic, doar in franceza, din lipsa de alte cuvinte care sa acopere acest al 5-lea gand:

voilà la chute d\'une plume
prends-y un point comme cible
donne à l\'archer le silence et la force
de te mentir... le reste s\'arrêta à la 5-ème pensée
0