Jolanda Dósa

Aș fi incercat sa zbor oriunde... De priviri și urlet sau distanță, peste nori de-alcool..și vapori de ceartă... Înapoi in ziua cu zâmbet senin... Și-am privit spre pietrele gri... Dar nu

Azi noapte am adormit cu gândul la tine... printre scările reci undeva...și sucurile negre Puțin ciudat!De ce să bem întunecat? suficient de negru e în sufletul tau... când vrei o adiere ca-n zi

Nu ar fi in stare să înțeleaga pe deplin ce se ascunde în mintea lui și încerca să descifreze printre rânduri și să pună cap la cap câteva propoziții ca-ntr-un joc complicat de puzzle pentru a vedea

Orice gand incerc sa-l ingrop In metrii adanci de cuvinte mute …se-aud insa cum urla orice glas De-al tau ce alearga spre mine… Si-ncerc sa te-opresc cu atingere dura Cu soapte de ura dar curg

Clipea ciudat... Simțea sunetul vieții de jucărie... Și urletul mort al zilei de mâine! Timpanele sparseră zgomotul ud... ...al tăcerii... Cu prețul unei clipe Dar încă vedea Siluete de

Și nu-i venea a crede lucrurile simple ce ea i le spunea cu atata greutate...aproape toata ființa lui se-ascundea defapt in spatele unei frici enorme de a nu fi real fiecare rand din propozițiile ei

…Si parea a fi o altfel de zi…Iar speranta aceluiasi sunet de dimineata sfasia acum carnea frageda a mainii care ajuta de fiecare data din pacate…si ultima fraza pe care spera sa o auda era doar

Voiam să-ți ucid privirea absurdă Să-ți absorb orice gram de viața de-atunci, doar pentru a-l avea eu însămi și-atât! În camera unde fusesei absent și azi, și ieri , și-n clipele

Încerca din răsputeri să deschidă cutia care credea că va fi răspunsul tuturor întrebărilor ei...Avea și cheia dar părea că nu era timpul potrivit să afle acest adevăr iar cutia parcă refuza să se

Facusem cativa pasi pe noua carare creeata ca un puzzle de muncitorii de peste drum...Saracii oameni...mancau pe nerasuflate din painea care cazuse pe jos de atatea ori,dar nu mai conta...Mi-era

Sunetul ploii inundau ochii ce curg... ...in favorul serii întunecate Revăd filmul istoric de aseară cu clapele pianului coborâte încet... furând o paine...ori \'potatoes\' sau fugind in

S-ar zice ca ma-ncurc printre faze si clipe cand in context e vorba de tine… si rad fara sens cand ma gandesc la tot… cum ma priveai adesea in orice moment… Si-mi atingeai subtil mana pe sub

Am incercat să iti prind cuvâtul intr-un deget și sa ți-l sfașii bucațele Să le adun apoi intr-o punga in suflet ingrămădite doar pentru mine De unde o bucata din tine să nu evadeze

Mi-am dat seama că nu mă pot increde nici in omul ce dimineața apare lângă mine…același in fiecare zi…și am văzut că nimic nu se rezolvă de la sine…nici vreo figurantă ce-și ține de geanta de firma

A trecut o altă zi...și clipa plecării se apropia atât de repedere încât nici nu putea măcar pentru o clipă să oprească timpul... Știa insă că nimic din ce ar putea face nu ar schimba