Materialist

Poți să gândești că e plăcut să obții lucruri scumpe într-o fracțiune de secundă… și să fii mai proprietar pe lucruri de valoare cu cât faci câte un pas mai departe de locul în sine unde ai găsit obiectul… Însă pierzi o valoare mult mai mare decât cea pe care o ai temporar… tu, necunoscutule… Și nu cea materială… căci pe lângă materia cenușie pe care nu ai avut-o niciodată… poate doar în proporții esențiale de supraviețuire… pierzi moralitate… și uiți că valoarea e până mâine, când totul de ieri e vechi, iar ce azi e în trend până mâine… și strălucirea de azi e până la așezarea primului strat de praf… așa cum îmi amintea un vechi prieten… și nu uita că și praful e făcut din particule ce zgârie… și face dâre adânci… și goluri ce nu le poți umple… Ești împlinit… fericit… și râzi acum… cu materiale cumpărate practic de altcineva… nu-i așa?... Dar stai și gândește-te o clipă… când mâine s-a terminat resursa… și rămâi fără nimic în buzunare sau stai încă în case închiriate pe încredere… și când vezi că tot ce ai lângă tine e o femeie de împrumut de pe șoselele des trecute de camioane și tiruri… și încă două ființe… și-atât… căci umane nu le pot numi… ce-și au pădurile proprii și minte doar la tematica sexuală și bani... Însă vei pierde războiul cu mine... și promit că nu voi lăsa timpul să se-ncheie pentru mine până nu-ți voi demonstra asta! Știu că n-are rost să o lungesc pentru că oricum vei fi prea ocupat cu tâlhăriile tale în loc să încerci să întreci un tren în materie de clase… Ah… și când tu vei fi înfometat… zgribulit de frig… cu două curve-n regulă și una-n devenire lângă tine… voi sta în fața ta… mâncând altă mâncare… îmbrăcată în alte haine… altă încălțăminte… cu bani cinstiți în buzunar… cu mintea împăcată că soarta și-a făcut treaba… Și-ți promit ție, nimicule, că voi înrăma poza făcută să imortalizez momentul decăderii tale ce se apropie cu fiecare secundă care trece și mă apropii de tine! 1.Decembrie.2009 [J.D.]