Poezie
Cioburi
2 min lectură·
Mediu
Dincolo de perete, se spărgea iar seara în cioburi.
Mai întâi o farfurie. Apoi alta.
Sunetul lor avea o ordine precisă,
ca un ritual pe care nimeni nu-l recunoștea, dar toți îl știau pe de rost.
După aceea venea carnea.
Un corp izbit de alt corp.
Un umăr de perete.
O palmă de obraz.
Un plâns înghițit la jumătate, ca să nu deranjeze vecinii.
Eu ascultam.
Copiii ascultă tot.
Mai ales ceea ce adulții se prefac că nu există.
Am uitat vocea lui.
Nu mai știu dacă era gravă, caldă, obosită.
Nu mai știu cum spunea bună dimineața.
Dar îmi amintesc perfect cum urla.
Țipătul lui a rămas întreg, conservat în oase,
ca frigul dintr-o casă veche.
Anii au șters chipul. Au șters gesturile.
Au șters mirosul hainelor.
Numai furia a rămas neatinsă.
Era doar o altă zi.
Asta era partea cea mai rea.
Nu sângele. Nu pumnii. Nu cioburile.
Normalitatea.
Faptul că nimeni nu se oprea.
Faptul că apa continua să fiarbă în ibric.
Că televizorul vorbea despre vreme.
Că dimineața venea la timp.
Era doar o altă zi.
Iar eu credeam că așa arată lumea.
Că toate casele au zgomote de război.
Că toate mesele sfârșesc răsturnate.
Că toate mamele învață să tacă.
Că toți copiii adorm numărând lovituri în loc de stele.
Astăzi mă întreb:
dacă asta era normal, atunci ce nume avea groaza?
Dacă asta era iubire, atunci de ce semăna atât de mult cu frica?
Și dacă era doar o altă zi,
ce era atât de stricat în lume
încât nimeni nu a auzit cum se dărâma un copil dincolo de perete?
0012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Dósa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 267
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Dósa. “Cioburi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-dosa/poezie/14206949/cioburiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
