Somn uşor
Mă ai în inventar, dar nu mă știi, Un martor orb la propria-mi pieire, Tu dormi adânc în frânturi de câmpii, În timp ce eu mă sting dintr-o privire. Ești singurul ce n-a putut să
Raport de gardã
Veghez la pulsul lumii, în fire și în fapte, Inginer peste golul ce-n alții s-a depus, Dar cine-mi ține garda în propria mea noapte, Când soarele din mine de mult s-a dus în apus? Lângă mine,
Dorinţã absurdã
Aș fi vrut să pleci mire... Într-un costum frumos și bine apretat, Cu butonii cumpărați din ultimii mei bani, Să-i ai amintire și să-i duci cu tine departe, Acolo unde nu ne vom mai auzi
Ecoul Nimicului
Am căutat sensul în cuvinte, dar cuvintele s-au sfărâmat ca sticla. Am căutat adevărul în mine, și am găsit doar un gol care mă privea. Ce este libertatea, dacă nu o închisoare fără ziduri,
Donator de organe
Când mor, semnează si donează-mi organele Dã-mi plămânii cuiva care încă vrea să respire I-am folosit prea mult sufocându-mă în tăcere Dã-mi inima cuiva care vrea sângele pompându-i Al meu e
Ziua care nu mai vine
A fost candva un răsărit ce-mi promitea lumină, Dar s-a pierdut pe drum, ca un vis fără țintă. Am întins mâinile spre ea, să-i prind căldura, Și-am rămas cu tăcerea, cu golul și cu ura. Pe
Casa din deal
Mai am doar câteva ore, să fug de zgomot, de oraș, de nori, spre câmpuri largi, spre liniștea lor, unde iarba mă cheamă cu vechi fiori. Mi-e dor de casa veche din deal, cu poarta de lemn și
Toby,
A fost acolo când tata s-a dus, cu ochii lui blânzi, cu pașii tăcuți prin capelă, ca și cum ar fi știut că durerea ta avea nevoie de el mai mult decât oricând. Dormea cu tine, ca o pătură
Eu, în afara lumii
Nu m-am potrivit niciodată cu mulțimea, cu ritmul grăbit al orașelor mari, cu vocile care cer să fiu altcineva. În mine e o ploaie tăcută, ca cele de vară ce cad peste frunze, și mă regăsesc în
Dimineața mea cu garduri albe
În răcoarea blândă a zorilor, cafeaua cu lapte îmi încălzește palmele, iar iarba, crudă și tăcută, îmi mângâie tălpile ca un început. Câinele se cuibărește în brațele mele, respiră ritmul inimii
Poate
Poate că n-am fost mamă, Și timpul îmi bate în geam, Cu ani ce se-adună în ramă, Dar dorul rămâne, nu-l am. Poate că trupul meu tace, Dar inima încă întreabă, Ce-ar fi fost dacă o voce Mică mi-ar fi
Multiversul meu
Privesc cerul și nu văd doar stele, Văd povești, văd doruri, văd lumi paralele. Fiecare constelație e o parte din mine, Un gând ce nu tace, o lumină ce vine. Astronomia nu e doar știință, e vis, E
Copilul din mine
Copilul din mine încă te caută, Pe ulița veche, cu pași de lumină, Tu, copil sărac, cu suflet de aur, Împărțeai pâinea, dar și vina. Mi-ai dat bucata ta de cer, Și-n ochii tăi, o lume întreagă, Dar
Când vom fi bătrâni
Când vom fi bătrâni, cu părul alb și pași mai mici, Și timpul ne va scrie riduri pe obraz, Să-mi fii acolo, lângă mine, cum ești azi, Cu ochii blânzi și sufletul aprins în licărici. Vom bea
Urma mea
Pe firul timpului, tăcut, Am semănat cuvânt și gând, Sperând că-ntr-un colț nevăzut, Va înflori ceva, rămânând. Nu-s stea pe cer, nici vânt în zare, Dar am fost suflet, am fost dor, Și-ntr-un vers,
Ultima Generație
Nu mai țin ritmul nici unui apus, Nici răsărit nu-mi spune ce-i de spus. Zi sau noapte — ce mai contează? Zilele trec, iar sufletul visează La șoapte ce veneau dincolo de perete, Rozul camerei mele —
Îmbãtrânim!
Îmbãtrânim rapid, observi? Nu mai suntem copiii de altãdatã Am uitat orice detaliu din ziua de ieri Şi-am închis demult şi cartea preferatã. Ne schimbãm în necunoscuți, e firesc Mama are ochelari,
Nu te sun
Am vrut sã-mi folosesc mâinile și sã te aud Formând banalele cifre ce duc și acum la tine Sã îmi răspunzi cu dor și drag. Nu tu, cel crud Invitã-mã sã-mi plimb tãlpile crescute prin tine Ştii,totul
Am uitat....
Am incercat să iti prind cuvâtul intr-un deget și sa ți-l sfașii bucațele Să le adun apoi intr-o punga in suflet ingrămădite doar pentru mine De unde o bucata din tine să nu evadeze
Un ultim...pa!...
Voiam să-ți ucid privirea absurdă Să-ți absorb orice gram de viața de-atunci, doar pentru a-l avea eu însămi și-atât! În camera unde fusesei absent și azi, și ieri , și-n clipele
S-ar zice...
S-ar zice ca ma-ncurc printre faze si clipe cand in context e vorba de tine… si rad fara sens cand ma gandesc la tot… cum ma priveai adesea in orice moment… Si-mi atingeai subtil mana pe sub
Din nou...tu...
Orice gand incerc sa-l ingrop In metrii adanci de cuvinte mute …se-aud insa cum urla orice glas De-al tau ce alearga spre mine… Si-ncerc sa te-opresc cu atingere dura Cu soapte de ura dar curg
De cate ori?...
Azi noapte am adormit cu gândul la tine... printre scările reci undeva...și sucurile negre Puțin ciudat!De ce să bem întunecat? suficient de negru e în sufletul tau... când vrei o adiere ca-n zi
Real
E oare prea greu să vezi ce-ascund în urma albastrului intens? ... și-al cuvintelor bolborosite prea tăcut ... sau obsedant ... Þine-mi linia pălmii strâns ... și lungește-o dincolo de
Drum final
Un gard ce te desparte de lumea celor vii... O lume-n care tot ce n-ai găsit in viață găsesti acum...zadarnic...rătăcit... Și bați timid în lemnul învechit ...priviri uimite de noul
As vrea!...
Aș fi incercat sa zbor oriunde... De priviri și urlet sau distanță, peste nori de-alcool..și vapori de ceartă... Înapoi in ziua cu zâmbet senin... Și-am privit spre pietrele gri... Dar nu
Cifre
491 de zile-ntr-o iubire ciudată 515 clipe-mpreuna-ntr-un abis... Un miliard de săruturi amare-ntr-o iarnă, Și-o desparțire așteptată in august finit... 17 avril? Încipit de cumplit... 20
Rac
De-aș ințelege zodiacul Și falsele lui definții Aș aprecia cinstit și racul... ...Te-aș regăsi la cațiva pasi inapoi... aș căuta amintirile plăcute și m-aș intoarce-n trecut pân\' la tine Te-aș
Privirea lor
Stau pe scări umede de marmură,privesc... Cum lumea trece indiferent si se uită Toți pleacă-n altă parte,toți mă ocolesc Incerc sa țip însă de durere-s mută... Privesc spre mine greu,parcă
