Inventarul absențelor
Astăzi am făcut ordine. Am aruncat facturi, garanții expirate, instrucțiuni pentru lucruri care nu mai există. Am păstrat însă un bilet de tren către un oraș în care nu mai locuiește nimeni din
Ședință
La fiecare ședință, adevărul intră pe ușă cu dosarele sub braț. Pleacă primul. N-a apucat să vorbească. În jurul mesei, capetele se pleacă ritmic, ca un câmp de floarea-soarelui care și-a ales
Sertarul cu tăceri
Am pus timpul la păstrare într-un sertar cu hârtii vechi, răspunsurile nerostite și două baterii descărcate. Am fost prea ocupați să alergăm după lucruri, să construim ziduri mai înalte și mai
Aproape gata
Am pus lemn la ferestre și mușcate la pridvor, exact cum îmi imaginam când eram copil și ploaia intra prin acoperiș. Am ales culoarea gardului, am plantat trandafiri, am cumpărat o masă mare
Lucruri
Ne-am strâns viețile în conturi. Am pus timpul la dobândă, zâmbetele în așteptare, iar duminicile în sertare. Mama a mai albit puțin. N-am observat. Tata a tăcut demult. N-am observat. Eram
Mai treci...
Mai treci, uneori, prin gândurile mele... ca ploaia printr-un oraș uitat, fără să întrebi dacă doare, fără să privești în urmă... Încerc să așez tăcerea între noi ca pe un zid înalt de piatră,
Inventar de drumuri
Am purtat halate, căști, legitimații, am învățat limbaje pe care alții le numeau carieră. Am locuit în clădiri reci, printre cabluri, servere și lumini care nu dorm niciodată, și am învățat că
Altcineva
Există o zi în care încetezi să mai cauți. Nu pentru că ai găsit. Ci pentru că, într-o dimineață, ridici telefonul de pe noptieră și observi că nu mai ai pe cine verifica. Nu pentru că ai
Muzeul oamenilor neterminați
La un moment dat, încetezi să mai pierzi oameni. Îi așezi. Ca într-un muzeu. Pe unul îl lași în sala în care încă mai crezi că avea dreptate. Pe altul în încăperea în care nu l-ai iertat
Locatar
Am plecat din orașul în care luminile rămâneau aprinse mai mult decât oamenii. În fiecare dimineață, aceleași clădiri mă priveau ca niște martori care știau ceva despre mine și refuzau să
Rămasă
Există o versiune a mea care încă locuiește în toate locurile din care am plecat. O întâlnesc uneori într-un sertar uitat, într-o melodie veche, sau când cineva mă strigă cu un nume pe care nu-l
Kira
Te-am smuls din beznă a unui drum rece, Sub orbitoarea farurilor gheară, Un ghem de viață cu ochii-abia deschiși, Pășind timid din prima ta chimeră. Au curs de-atunci doisprezece ani de umbră, Dar
Abolire
Mă retrag din spațiul dintre noi nu din puțin, ci din belșug de umbră, să-mi regăsesc în propria-mi penumbră un miez intact, neîmpărțit la doi. E-o absență ce nu taie, ci așează, un exil tăcut în
Tãcere fără mormânt
Am murit demult, tăcută, într-o zi fără mormânt, Nimeni n-a oprit secunda, n-a fost tânguire-n vânt. N-a stat timpul în loc atunci când m-am stins, Am rămas doar o umbră sub dorul ce m-a
Nu vreau să sparg geamul
Nu știu ce ar trebui să simt. Sunt doisprezece ani de când am rămas eu, cu același nume și tot mai puțini oameni în jurul amintirilor. Din fotografia de atunci a mai rămas doar jumătate. Sunt
Notificare
Telefonul a luminat camera la 00:07. Atât. Nu prea devreme. Doar minute prea târziu. Un mesaj scurt. Câteva cuvinte pe care le-ai fi putut scrie oricui. L-am citit. Apoi am rămas acolo, cu ecranul
Inventar
Am găsit azi cheia. Nu ușa. Cheia... Într-un sertar din bucătărie, între baterii descărcate și instrucțiunile unui aparat care nu mai există. Am ținut-o câteva minute în palmă și am încercat
Timp de rezervă
Există un sertar în mine pe care nu-l deschid aproape niciodată. Acolo stau diminețile netrăite până la capăt, cafele băute în grabă, mesajele scrise și șterse, și toate răspunsurile pe care le-am
A şasea zi de varã...
Ziua mea... Un număr în calendar, O dimineață oarecare, fără fast, fără decor, Magia s-a cernut prin degete, s-a stins în van, Când nu mai ești copil, și timpul devine trecător. Atât de normală-i
Timpul celor nevăzuți
Cine muncește nu are vreme să-și numere umbrele pe zid, își lasă pașii în betonul zilei și merge mai departe, grăbit. Cine ridică poduri și răspunsuri, cine repară ce alții-au uitat, rareori apare-n
Fraze gata scrise
Cât am fost viu, v-am încurcat. Mort, vă folosesc. Azi mă plângeți în public cu fraze gata scrise, cu regrete călcate la dungă, cu lacrimi potrivite pentru poză. Vorbiți frumos despre mine, atât de
Balada "boului" de performanță
Tu scrii codul, tu faci Excelul ăla mare, Tu știi proceduri, strategie, proiect, Dar când se împarte mărirea de salariu, Ești lăudat... și-atât. Ești omul perfect! „Băiat bun, duce mult, nu pune
Memorii-n renascentism
Pe marginea de fier, în noaptea ce coboară, Piazzale Michelangelo ne-ascunde în tăcere, Se-aude-o chitară, ca-n pian, o doină rară, Iar bronzul statuii veghează a noastră vrere. Te țin strâns în
Fără adresă
O tăbliță rămasă în iarbă până la brâu un număr care nu mai duce nicăieri Pereții au învățat să tacă sub rădăcini sub ploi care n-au întrebat Eu am plecat între timp cu pereții în piept și ușa
