Ecoul Nimicului

1 min lectură·21 decembrie 2025

Mediu

Am căutat sensul în cuvinte,

dar cuvintele s-au sfărâmat ca sticla.

Am căutat adevărul în mine,

și am găsit doar un gol care mă privea.

Ce este libertatea, dacă nu o închisoare

fără ziduri, dar cu porți în suflet?

Ce este viața, dacă nu un joc

în care nimeni nu știe regulile?

Întreb cerul, dar totul e mut,

întreb pământul, dar si el imi râde.

Și râsul lui e un strigăt absurd,

care mă aruncă în abisul fără margini.

Poate că nu există început,

poate că nu există sfârșit,

Doar o umbră ce se naște din nimic

și se întoarce în nimicul care o cheamă.

Și totuși… respir.

De ce?

02204

Jolanda Dósa. “Ecoul Nimicului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-dosa/poezie/14197803/ecoul-nimicului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Si vis pacem, mitte iram, non tela parato;
Nam pax ex animis, non ex armis venit.