Poezie
Toby,
sufletul meu
1 min lectură·
Mediu
A fost acolo când tata s-a dus,
cu ochii lui blânzi,
cu pașii tăcuți prin capelă,
ca și cum ar fi știut
că durerea ta avea nevoie de el
mai mult decât oricând.
Dormea cu tine,
ca o pătură vie peste suflet,
și se ascundea când îl certai,
dar nu din teamă –
ci din dorința de a nu te supăra.
A murit în brațele tale,
iubit,
așteptându-te să vii din țări străine,
ca să poată pleca liniștit,
cu inima plină de tine.
Și totuși, te doare acel gest –
când l-ai împins ușor afară,
doar ca să poți dormi puțin.
Dar el voia să rămână,
să-și petreacă ultimele ore
în prezența ta,
în căldura ta.
Sper că te-a auzit
când i-ai spus
că e cel mai bun câine din lume.
Pentru că a fost.
Pentru că a știut.
Pentru că te-a iubit
cu o loialitate
pe care doar sufletele curate o pot purta.
Și acum, poate aleargă
prin iarba pe care o iubeai împreună,
cu lumina apusului în blană,
cu inima lui lipită de a ta,
pentru totdeauna.
01541
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Dósa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Dósa. “Toby,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-dosa/poezie/14193278/tobyComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKEKErika Eugenia Keller✓Un poem cutremurător, unde despărțirea e luminată de loialitatea pură a celui mai bun prieten al omului-cainele. Durerea și tandrețea se unesc într-o elegie delicată despre iubirea care nu moare niciodată. Placut. Revin.
0