Jurnale

Îmi amintesc sunetul înainte să-mi amintesc oamenii. De mirosul "mâine ninge"... Apa caldă intrând în caloriferele apartamentului de BCA, târziu, spre seară, ca și cum cineva pornea iarna de undeva,

JDJolanda Dósa

0

2

Există un lucru pe care îl înțelegi târziu despre viață: aproape niciodată nu ne este dor de locuri. Ne este dor de versiuni ale noastre care au locuit acolo. Ani de zile am crezut că mi-e dor de

JDJolanda Dósa

0

6

Nu ne e dor de trecut cât ne e dor de naivitatea cu care l-am crezut etern. Există în fiecare om o vârstă a inocenței metafizice — un timp în care nu punem la îndoială stabilitatea lucrurilor, în

JDJolanda Dósa

0

2

Ar fi trebuit să fie Vinerea Mare. O zi care, prin simpla existență, devine tot mai incomodă pentru o umanitate ce tolerează orice, mai puțin sensul. Sacrul deranjează doar pentru că obligă la

JDJolanda Dósa

0

0

AR fi trebuit sa fie vinerea mare... inainte de o sarbatoare crestina care deranjeaza din ce in ce mai mult umanitatea sub diferite forme. N-am fost vreo acoperita pe par intre picturile care

JDJolanda Dósa

0

0

Luni întregi au trecut fară să te mai aud , sau să stiu că mă aștepți acasă. Și au fost și zile în care am zâmbit întreagă zi , și a trecut totul pentru că în sinea mea știam că ești încă acolo. Dar

JDJolanda Dósa

0

0

Se zicea cândva că e un timp potrivit pentru oricine,doar trebuie răbdare. Dar cine a calculat asta? Dacă eu în sine nu mai am timp să las în urmă? Și azi încă e un timp pentru mine.restul nu mai

JDJolanda Dósa

0

1

Deși era deja seara, o întreagă după-amiază m-a cuprinsese pe scaunul de plastic din curte... Mi-aminteam pasiuni... Iar una dintre cele mai mari ești tu, ființă firavă... Aș vrea să fiu în locul

JDJolanda Dósa

0

0

Părea a fi o altfel de zi…Iar speranța aceluiași sunet de dimineață sfâșia acum carnea fragedă a mâinii care ajuta de fiecare dată din păcate…și ultima frază pe care spera să o audă era doar “regret

JDJolanda Dósa

0

0

Poți să gândești că e plăcut să obții lucruri scumpe într-o fracțiune de secundă… și să fii mai proprietar pe lucruri de valoare cu cât faci câte un pas mai departe de locul în sine unde ai găsit

JDJolanda Dósa

0

0

Mi-am dat seama că nu mă pot încrede nici în omul care dimineața apare lângă mine... același în fiecare zi... și am văzut că nimic nu se rezolvă de la sine. Nici vreo figurantă care își ține geanta

JDJolanda Dósa

0

2

Stau și privesc pachetul strivit de albastrul impur... și mă gândesc să o scot? Să o aprind?... Dar știu că și mâine va veni o zi... Aceeași monotonie subită... Mă uit la cheia de la șnurul galben

JDJolanda Dósa

0

0

Sunetul ploii inundau ochii ce curg... ...în favorul serii întunecate Revăd filmul istoric de aseară cu clapele pianului coborâte încet... furând o pâine... ori „potatoes” sau fugind în zig-zag

JDJolanda Dósa

0

0

Nu ar fi in stare să înțeleaga pe deplin ce se ascunde în mintea lui și încerca să descifreze printre rânduri și să pună cap la cap câteva propoziții ca-ntr-un joc complicat de puzzle pentru a vedea

JDJolanda Dósa

0

0

Nu-i venea a crede lucrurile simple ce ea i le spunea cu atâta greutate... aproape toată ființa lui se-ascundea de fapt în spatele unei frici enorme de a nu fi real fiecare rând din propozițiile ei

JDJolanda Dósa

0

0

Clipea ciudat... Simțea sunetul vieții de jucărie... Și urletul mort al zilei de mâine! Timpanele sparseră zgomotul ud... ...al tăcerii... Cu prețul unei clipe Dar încă vedea Siluete de

JDJolanda Dósa

0

0

Încerca din răsputeri să deschidă cutia care credea că va fi răspunsul tuturor întrebărilor ei...Avea și cheia dar părea că nu era timpul potrivit să afle acest adevăr iar cutia parcă refuza să se

JDJolanda Dósa

0

0

Mai știi ce-ai spus pe ultima treaptă de plecare?... Vreau sa uiți cuvintele forțate! Dar vreau să visez un coșmar cu tine... in umbră... Să m-apuci de mana...să ții.. S-ating mâini de copil

JDJolanda Dósa

0

1

Făcusem câțiva pași pe noua cărare creată ca un puzzle de muncitorii de peste drum... Săracii oameni... mâncau pe nerăsuflate din pâinea care căzuse pe jos de atâtea ori, dar nu mai conta... Mi-era

JDJolanda Dósa

0

0

A trecut o altă zi... și clipa plecării se apropia atât de repede, încât nici nu putea măcar pentru o clipă să oprească timpul... Știa însă că nimic din ce ar putea face nu ar schimba drumul pe care

JDJolanda Dósa

0

0