Poezie
Mecanica inutilă a absenței
2 min lectură·
Mediu
Noaptea nu mai cade.
Noaptea se adună.
Se strânge încet în colțurile camerei, sub masă, în spatele fotografiilor,
în crăpătura subțire dintre perete și podea, ca o apă neagră care învață răbdarea.
Becul atârnă din tavan ca un organ scos prea devreme dintr-un corp.
Lumina lui bolnavă nu alungă nimic. Doar face umbrele mai precise.
Pe masă, o cană rece.
În cană, o liniște atât de adâncă încât ai putea îneca un oraș întreg în ea.
Respirația merge înainte fără mine, ca un muncitor care nu și-a dat seama că fabrica s-a închis cu ani în urmă.
Inima bate.
Nu din speranță.
Din obișnuință.
Ca un ceas ruginit prins într-un zid, care măsoară aceeași secundă iar și iar, fără să ajungă vreodată la capăt.
Afară, lumea își mută luminile dintr-un loc în altul.
Mașinile trec. Ferestrele se aprind. Oamenii își poartă viețile mai departe.
Numai aici timpul a fost abandonat.
Stă pe podea, cu genunchii la piept, și privește în gol.
Uneori am impresia că nu tristețea este cea care mă locuiește.
Ci absența.
O încăpere imensă, construită din tot ceea ce n-a mai venit înapoi.
Iar eu stau în mijlocul ei,
ca ultimul paznic al unei clădiri demolate, ascultând cum tăcerea își numără morții.
1010
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Dósa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 205
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Dósa. “Mecanica inutilă a absenței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-dosa/poezie/14206503/mecanica-inutila-a-absenteiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.