Iustina Daniela Cucu

Afară plouă inevitabil, La fel ca-n inima mea Iar timpul... Se rupe în două: O parte e-a mea, O parte-i a Ta. Se naște atunci întrebarea Dacă ploii îi suntem egali: (Timpul e doar urmarea

Prin mine nu trece gând Fără să lase urme... Riduri șterse ușor de întâmplare Sau brazde-adânci Echivalente cu o eternică chemare. Prin mine nu trec valuri rătăcite Căci stânca din privire

Era târziu în gându-mi Și primăvară-n lacrimi, Dar ruptă din visare Mă-nnămoleam în patimi. Din flori de mult uscate Tu îmi făceai coroană Și se făcea deodată Lumină la icoană. Și se făcea

Ce poezie grea imi vine acum in minte! Aproape că nici nu mai știu /pe unde s-o scriu ,/ pe-un servețel sau poate epitaf pe morminte/ ce stau abandonate /cuminte , con-centric /con-cretului

sa scriu poezie pe nerasuflate ca-ntr-un joc de-a v-ati ascunselea cu diacriticele care ma pocnesc peste ochi cand mi-e lumea mai draga... nu, nu pot, au, ma doare striga in mine versul si rima

Măi dragă, la noi e cald și bine, E iarnă și-un cutremur îmi-ngheață-vine. De ziua ta Pământul n-a vrut/Să ne mai rabde.../Văzând că/Nici reforma nu vine/Să dea roade. S-a zguduit săracul de i-a

Plouă... E vremea hainelor groase E vremea hainelor de piele Piele... Groasă... Mă plouă până la piele Și-mi ruginesc oasele Și mi se-nroșesc obrajii... Toamna mă dezbracă de idee Ca să mă

Îmi doream cu nețărmurită ardoare Ca timpul, prefăcându-mă-n floare Să mă privească ușor intrigat, Spunându-mi: oh, floare.../Ce bună ești... De pus la presat... Numai ca Dumnealui,

Am o migrenă Și aș vrea să dorm Dar Timpul meu Nu are somn! Mai am și-un vis Și-aș vrea să pot Să-l spun deschis- Dar vezi,mi-e somn... Aș mai avea de spus Ceva,...așa și-așa Dar nimeni

Chiar daca mai vorbesc / Prin somn Ma inteleg/Și mă adorm...povestile ce mi le spun: Nu sunt nebun! Sunt tare curios sa stiu De ce imi place si sa scriu Sa fiu

Ce vină au ei? Ce vină au ei Că eu nu sunt de văzut?! Doar nu din cauza mea Ar trebui Să meargă cu capu-n pământ! Doar nu din cauza mea ar trebui Să stea intr-un

Copacii batrani nu stiu ca vor muri de dor Cand noi le vom taia toti puii lor... Pentru aceea sunt toti asa mareti Și ne arunca umbre pe pereti. Se dau viteji,se lupta cu

Visul meu se destrama usor/Nu mai am Timp sa-mi fie dor Lacrimi parfumate pe-un drum făr\'de rost/ Nimic nu mai e din Tot ce-a fost...Fetita cu

Ma uit in sinea mea Și-mi gandesc pasii inimii Și-mi gasesc pasii linistei De mai sus... Privesc in do-minor Ascult in la-major În hol, dupa

Vise Șeherezând amintiri Ma privesc anacronic si trist- Șoapte din Alt Anotimp Se-aud gangurind populist Vreme

In gandul Soarelui Rastignit Am stat Și-am privit... Parea că o să mă

Eram fugiti pe-o insula pustie, Eram flamanzi doar sau hamesiti sau goi Pe cand fluida lava cenusie Facea amestec din nisip si noi: noroi... Și am cazut in

Anul Câinelui Lacrima se stinge încet Am si uitat sa te astept Sa mi te-asezi pe genunchi... Îmi înfingi parcă un cutit in rarunchi, Cutit facut din cuvinte ce dor: Love,

Stelele cad in lacrima mea- Timpul o soarbe incet-incet Dincolo de vis e mangaierea Ta Pe care și-acum o mai aștept. Lacrima din ocean saruta

Zambesc formal peste capete plesuve Repetand la nesfarsit aceiasi pasi Ma lovesc tangent de minti obtuze Si plonjez in cratere de-asfalt pedant Oameni peste care

Vise umezite de lacrimi Se preschimba in flori pe-un mormant Soapte amagitoare de astre Fosnesc metalic,cu ecou ascutit Ma strecor printre jaloane rebele -Paru-mi e ravasit de