Mediu
Ce poezie grea imi vine acum in minte!
Aproape că nici nu mai știu /pe unde s-o scriu ,/ pe-un servețel sau poate epitaf pe morminte/ ce stau abandonate /cuminte , con-centric /con-cretului universal.
Mă răscolesc amintiri din alte vieți, anterioare
În care fusesem pasere sau stea sau soare,
frunză-nspicată sau nisip cu ochii în mare.
Și m-am trezit poetă, femeie \"pe deasupra\"
Abandonată din nepăsare ciclului vegetal
O plantă ce din \"talent\" și-a exportat clorofila,
Cumva altui regn, celui ce i se zice animal.
Sunt integrată in lume ca nuca-n perete
Ce țipă, urlă, se zbate, poete-te-ntreb:
Pentru Cine sau Ce ai vrea să ți se facă statuie?
Pentru ce ai vrea să revezi Beautiful Mind
Pentru cine te irosești în tăceri con-fuze
Poete, te-nșeli in cel mai amarnic pahar
Pe care cu ciudă îl bei uitând de toate și de toți...
Ești muritor, nu citiseși chiar tu acu\' anu\' în stele?
Că nu e viață mai scumpă decât aici, pe Calea Lactee?
Nu știți unde?-zic
De pe Calea Moșilor mai mergeți un pic.
012.946
0
sunt unele parti din poezie care mi-au placut, altele insa merg cam greutz. poate la a doua citire. oricum, tu ne-ai avertizat
/Sunt integrată in lume ca nuca-n perete/