Jurnale

Orice-ar zice specialiștii, în speță psihiatrii, despre boala mea= tulburare afectivă bipolară (sună chiar poetic aș zice ) că nu există pierderi de memorie eu știu sigur că ele există, pentru că le

Visez la clipa când acest laptop sau poate altul, mai știi îmi va citi gândurile și va posta singur ceea ce TREBUIE. Atunci mă va mai scuti pe mine să procesez cu viteza melcului, în logica mea

Dacă pentru unii, îndeobște de la oraș, a scrie e echivalent cu a mesteca o gumă (ca să nu zic ciungă) pe care o arunci după ce i s-a terminat gustul, le propun să se ocupe de alte \"sporturi\" mai

Ambiția e bună doar pentru proști, oamenii MARI ajung în vârf firesc, natural, după ce au fost \"ajutați\" prin mai multe șuturi acolo unde trebuie. Injecții sub epiderma, cum le spunea prof-ul

Nu știu cu ce sa încep pentru că începutul e nedefinit, cel puțin pentru mine. Poate aș începe cu \"Cogito ergo sum\" fiindca tot timpul am avut o atracție pentru limbile așa zise moarte sau vechi,

Mă-ntorc la tine, poezie Ca după o mare, intensă și nebună beție. Tu ești sufletul meu, Din tine îmi voi trage seva mereu. Te ador și te cert Apoi cu drag eu te iert Că din ceea ce am fost

Azi e o zi mare, e Sf. Maria mică, adică Nașterea maicii Domnului (de aceea i se zice mică). De unde vine dezamăgirea mea? Din faptul că m-am dus la biserica din cartier și erau puse scaune ca la

Când faci confidențe probabil că îți faci și prieteni. Așa mi s-a întâmplat mie azi, o zi deosebită pentru mine. Mă las ajutată, mai renunț la orgoliu și totul e din nou O.K după o noapte de coșmar.

N-am fost atentă, ca de obicei, aș putea zice, într-o paranteză, pentru că la topica textului exista și categoria Jurnal. Dar revenind la ceea ce voiam să spun, imi lasă un gust amar faptul că

Ce scriam eu mai zilele trecute mi-am dat seama că nu era proză erau niște simple cugetări despre ceea ce suntem sau am putea fi.Se încadrează mai bine la Jurnal dar probabil nimeni nu s-a gândit că

Căutăm începutul, Trecutul, În noi... Când se sărută Focul cu lutul Acesta din urmă Primește sclipire Semănând cumva a... Iubire. Dar ce folos de atâta sclipire Ce-ți ia ochii și dai în

Visele-gânduri, Șoapte cu miros de parfumuri Înghițite în sec: Gândesc, deci mă înec. Din praful zorilor Mă lepăd culorilor Iubiri alergând. Îmi amăgesc tinerețea Îmi \"boiesc\" ( make-up

Îmi ieși în cale sau... Te-aud venind, Îmi e totuna. Te știu ACOLO (Sau poate-Apollo?!)- Incorect așezat, între 2 semne de punctuație Între 2 ghilimele englezești Sau între 2

Șoapte plus gânduri Electrizante, Timp-ne-nuntit! Se adună ușoare si Se strecoară subtile Dincolo de nemărginire. Le trăiesc aevea- Mi-e dor de puterea De-a nu le avea! Mă-mbrățișez cu

Eram atât de tineri Și de făr\'de minte Încât din stinghii de la garduri Ne făuream cuvinte. Cuvinte de culcare Pe pat din blăni de brad Cuvinte de dor multe Alese cu mult drag, Cuvinte

sa scriu poezie pe nerasuflate ca-ntr-un joc de-a v-ati ascunselea cu diacriticele care ma pocnesc peste ochi cand mi-e lumea mai draga... nu, nu pot, au, ma doare striga in mine versul si rima

Simt buzele tale Călcând urma pașilor mei Mă venerezi prea devreme- Ca să ai timp să mă ucizi Prea târziu-fiindcă: Visul meu e lacrimă Cântul tău e patimă În urechea mea pusă alene de

Vise Șeherezând amintiri Ma privesc anacronic si trist- Șoapte din Alt Anotimp Se-aud gangurind populist Vreme

Eram fugiti pe-o insula pustie, Eram flamanzi doar sau hamesiti sau goi Pe cand fluida lava cenusie Facea amestec din nisip si noi: noroi... Și am cazut in

Zambesc formal peste capete plesuve Repetand la nesfarsit aceiasi pasi Ma lovesc tangent de minti obtuze Si plonjez in cratere de-asfalt pedant Oameni peste care