Dorinta

Îmi doream cu nețărmurită ardoare Ca timpul, prefăcându-mă-n floare Să mă privească ușor intrigat, Spunându-mi: oh, floare.../Ce bună ești... De pus la presat... Numai ca Dumnealui, Ingratul, M-a privit doar... Și de-a lung și de-a latul! A vrut chiar să mă calce-n picioare Dar am scăpat cu nu știu ce scrisoare... ...De Recomandare-n care, Un Domn \"tres-tres\" bine/se ținea scai de mine, Fiindcă eram, ce-i drept, floare, Însă una cu ...două picioare Așadar cum vă spuneam, N-am scăpat de ce mă temeam: Domnul Timp, din toata gradina Doar mie imi \"zgândărea\" rădăcina... Nici el însă n-a scăpat prea ușor Am râs bine de el că n-avea umor Și fiindcă ia totul prea-n serios Afrodita l-a-ntors cu susul in jos.Astfel eu am scăpat/ de -un-Scai infumurat!