Iustina Daniela Cucu

Visul se sparge-n franjuri de lumină De dincolo se-aude o muzică de îngeri Inima a încetat să mai bată De când noi doi suntem împreună. Clar-obscur de patimi înghețate, Crâmpeie de inimi,

Trebuia neapărat ca ceva sau cineva să-mi distragă atenția de la sentimentele pe care le încercasem încă din școala generală pentru profu\' de desen, un om foarte sensibil dar care nu avusese noroc

Dinu era evident că era supărat. Pentru el nu era problema de yin și yang ci doar faptul că i se încălcase teritoriul. Judecata lui era sălbatică și se vedea clar că-l deranjau planurile mele cu

Mi s-au tăiat picioarele din nou dar de data asta am reușit să nu cad. Sigur El știa că am terminat Medicina și implicit că sunt medic dar că poeta din mine fusese ucisă lent prin euthanasie n-avea

Dinu și Adina păreau fericiți și nimic parcă nu mai stătea în calea fericirii lor. Nici măcar eu care vrând nevrând îmi orientasem temporar \"antenele\" spre profu\'. Își trimiteau scrisori de

Se apropia sesiunea lui Dinu, dar el nu avea chef de învățat, cu toate că îmi ceruse să-i împrumut câteva cărți. Anatomia îi plăcea dar Fiziologia nu-l atrăgea de loc. Primul an era greu pentru el

-Iustina, fă-ți bagajul, plecăm ! -Unde plecăm? -Într-o expediție în Apuseni. -Cu cine? -Cu profesorul Roman și alți câțiva colegi. -Tu glumești. -Nu glumesc de loc, e ceea ce-ți trebuie ție

Profu\' era un tip răbdător, care însă nu prea știa ce voia. Câteodată îl bănuiam că prin mine nu vrea decât să ajungă la maică-mea, altădată era extrem de curtenitor și de galant. Mai nou îi citeam

Intrarăm într-o altă sală, eu cu profu\', Dinu cu Adina deja ținându-se de mână. Cât o invidiam pe Adina...Știa întotdeauna să atragă bărbații, dar mai ales știa să-i păstreze. O crenguță de cireș

Am așteptat într-un salonaș drăguț, foarte frumos amenajat, cu lumânări parfumate și port-pouri-uri de tot felul. Profu\' era cu mine și nu știu de ce mă ținea de mână. Impropriu zis de mână, mă

Firul logic părea că se rupsese. Devenisem puțin nervoasă, surescitată chiar și-mi transpiraseră mâinile.Știam că domnul Roman, directorul avea să-mi sărute mâna cum făcea la toate fetele și să

Mă deranja enorm faptul că prietenul lui Dinu se insinuase printre noi. Mă simțeam supravegheată în timp ce eu nu-l puteam supraveghea. Cu astfel de gânduri am ajuns la Sibiu. Mai fusesem acolo dar

Dorina era o fată slăbuță, pirpirie, cu ochi mari, de un căprui palid.Nu era nici pe departe o frumusețe, însă cu excepția înălțimii cam același lucru se putea spune și despre domnul director

-Dorina, tu înțelegi ceva din toate prostiile astea scrise pe pereți? -E artă underground, îmi spuse ea zâmbind cu subînțeles. Dar de fapt scuză-mă. tu ești poeta și tu ar trebui să-mi explici

Începusem să-i citesc profului din poeziile mele, iar acesta mă surprinse la un moment dat cu un gest brutal, bătu cu pumnul în masă și-mi spuse: -Dar tu mă iubești pe mine, nu pe Dinu. -Vă iubesc,

Dinu se schimbase enorm acum. Părea că metoda mea de a-l face gelos fusese un succes.Dar nu trebuia să mă grăbesc cu concluziile fiindcă Adina îmi spuse cu superioritate în glas că Dinu s-a înscris

-Am venit mai mulți cu mașina dis de dimineață și în plus mai aveam și câte ceva de luat din B. îmi răspunse Dinu un pic distrat, admirând o bacantă, situație extrem de jenantă pentru mine care

Dorina era salvarea mea și m-am gândit să o sun să văd ce mai face. Răspunse repede cu vocea ei plină de optimism care te făcea să uiți de orice gânduri rele: - Ce faci dragă, în sfârșit te-ai

Cum stăteam să mă picteze Profu\' deodata mă apucă un râs isteric. Printre sughițuri tușeam, pentru că de puțin timp mă apucasem de fumat. Impropriu zis fumat, pentru că de fapt numai pufăiam

Zambesc formal peste capete plesuve Repetand la nesfarsit aceiasi pasi Ma lovesc tangent de minti obtuze Si plonjez in cratere de-asfalt pedant Oameni peste care

Îmi doream cu nețărmurită ardoare Ca timpul, prefăcându-mă-n floare Să mă privească ușor intrigat, Spunându-mi: oh, floare.../Ce bună ești... De pus la presat... Numai ca Dumnealui,

Anul Câinelui Lacrima se stinge încet Am si uitat sa te astept Sa mi te-asezi pe genunchi... Îmi înfingi parcă un cutit in rarunchi, Cutit facut din cuvinte ce dor: Love,

Era târziu în gându-mi Și primăvară-n lacrimi, Dar ruptă din visare Mă-nnămoleam în patimi. Din flori de mult uscate Tu îmi făceai coroană Și se făcea deodată Lumină la icoană. Și se făcea