Proză
Domnul Dinu
continuare
1 min lectură·
Mediu
-Iustina, fă-ți bagajul, plecăm !
-Unde plecăm?
-Într-o expediție în Apuseni.
-Cu cine?
-Cu profesorul Roman și alți câțiva colegi.
-Tu glumești.
-Nu glumesc de loc, e ceea ce-ți trebuie ție acum, (și sublinie acum cu vocea ei hotărâtă ca de fiecare dată). Trebuie să te mai aerisești și tu și puțină aventură nu-ți strică.
-N-am parte de destulă aventură?, protestai eu.
-Nu câtă îți trebuie ție, zâmbi Dorina.
-M-ai luat pe nepregătite.
-Așa și trebuie. Pe tine omul trebuie să te ia pe nepregătite, altfel găsești mereu scuze, motive, etc.
-Bine, dar unde o să stăm?
-În mai multe locuri.
-Nu vrei să-mi spui nimic în plus?
-Nimic.
-Atunci nu merg!
-O să vizităm Sibiul!
-Cu asta m-ai convins.
-Pe urmă mergem la Padiș și facem trasee.
-Știi că n-am rezistență fizică!
-O să reziști. Trebuie. Eu am mai fost iar peisajele sunt superbe, ceva ce nici să vrei, n-ai să poți uita.
-Zi-mi un nume.
-Bogdan.
-Altul.
-Dan.
-S-a făcut!.
023783
0

...e cam sec. ceva intertext. succes!