Domnul Dinu

-Dorina, tu înțelegi ceva din toate prostiile astea scrise pe pereți?

-E artă underground, îmi spuse ea zâmbind cu subînțeles. Dar de fapt scuză-mă. tu ești poeta și tu ar trebui să-mi explici mie.

-Cred că nu e artă ce văd eu aici, e doar graffiti amestecat cu sticlă spartă, ca să dea culoare și lumină unor pet-uri transformate în vaze, flori și alte plastice...Nu e artă plastică, ci era plasticului!

-Or fi niște metafore absconse, mă luă puțin peste picior Dorina.

Dorina făcea referire la niște \"lucrări\" ale mele din prima tinerețe care nu m-au ajutat cu nimic, ba chiar au dăunat carierei mele de medic mai târziu.In consecinta le si aruncasem in foc! Dar de, a fost Dorina spirituală sau nu ?!

-A fost, dar i-a trecut repede...

-M-am simțit extraordinar de prost. Cineva răspunde în gura mare întrebărilor mele intime. (Pe urmă mi-a explicat că mi-a citit pe buze, pentru că avea astfel de abilități de când lucra cu copiii cu deficit de auz, pe scurt surdo-muți.)

Mi se tăiaseră din nou picioarele și asta pentru că profu\' avea acea privire pe care o observasem mai înainte la Dinu.

Nu, nu din nou , Iustina ia o pauză, nu te mai lăsa păcălită de ochi pătrunzători și păr ondulat. Doamne, fie-ți milă!