ioana negoescu

Mă îndepărtez de acest zbucium evadând în peisajul idilic pe care-l port ca pe un trandafir la rever. Desfac din memorie sărbători întâmplătoare din nopțile caniculare cu lăutari cântând ceva de

lucrurile simt arșița ca pe o sărbătoare. se pot în sfârșit elibera prin topire de forma lor fixă. ele pătrund în mine prin spațiile lăsate libere de inutilități. și-au pierdut umbra și se îmbină

Eu nu scriu poeme de dragoste. Scriu despre o tristețe imensă cât viața care s-a alcătuit insidios în mine într-o coloană vertebrală infinită. Eu scriu despre ochii mamelor care își srăpung fiii

mă avertizase cineva că n-ar fi prea bine să mă plimb așa pe străzi cu ochii larg deschiși că aș putea să văd cum trec vagoanele pline cu gândurile obscene și înghesuite ale călătorilor. între

Ridic în aer iluziile ca pe niște zmeie multicolore. Le trag de sforile trupului meu îmbălsămat și păstrat cu mare grijă. Apoi mă joc de-a umbra pe un perete de sticlă. Din atât de multă transparență

Eu nici măcar nu mai vorbesc. Până la urmă am învățat limbajul opac al peștilor călători care ne aduc tot felul de vești stranii dinspre marea noastră absurdă. Tu contorsionezi așteptarea. Eu

întrebările cresc în aer isterice. trecem unul prin altul inconsistenți. ne stă cumva straniu în orbirea aceasta lăptoasă. la ora 12 sufletul mi se zbate ca un câine în lesă nu mai simt nici o

ora aceasta are cadența schimbată. îi forțez limitele și îi despic miezul. dar nu găsesc nimic. decât un ticăit zgomotos. nu știu cum de tu mai poți să-ți faci siesta în după amiezile acestea când

Uneori în mijlocul oceanului e mai bine să fii orb. De aceea strâng pleoapele. Întinderea mă încremenește din toate părțile. Nu mai are nici un rost să mă salvez. E prea mult din tine în orice

pisica neagră îmi linge moartea ca pe un munte de sare.am o moarte albă invizibilă. ca orice soldat îi dau trei cruci scuipate în sân. apoi îmi iau ranița din tranșeele realității și merg mai departe

Te tot chemam într-una dintre aceste realități pe care le trăim simultan. Cineva ne-a promis o moarte ca un soare cu dinți. Noi l-am crezut. Tu ai luat în brațe o femeie la întâmplare, eu am plecat

m-am trezit într-o zi cu o grupă sanguină ratată. donator universal cu anularea sentinței la viață. îmi găsisem un rost căutând un mod în care aș putea să mor de tot. dar se găsea mereu cineva gata

Horcăiturile țevilor și ale canalului de scurgere umplu întregul salon. E ora la care seringile se înfig în fesierii scofâlciți ai nopții. Dozele sunt aceleași. Diferă doar ritmul picăturilor în

Undeva marea mușcă mereu din același mal ca o imensă clepsidră cu incisivii încleștați în carnea aceleiași clipe Undeva noi suntem la fel iubindu-ne între dune imense de soare portocaliu

Vin ploi. Cineva a distrus o cometă și ne-a încurcat destinele cumplit. La știri se anunță un anotimp complicat. În spital ard candele între sufletele de ceară. O femeie își înjunghie fiul cu

Timpul s-a inflamat și doare ca o tumoră gata să ne invadeze amintirile. Nu știu de ce, aparent fără vreun motiv, mă simt ca un cauciuc ars. Fără să mai am vreo calitate păstrez forma obiectului care

ai greșit tasta. nu. ai greșit viața, ai greșit strada, calea, ai greșit labirintul și ai greșit iluzia. dar ai apăsat un buton care a declanșat un mecanism infernal. te–ai trezit alunecând în viața

nu mai citesc horoscopul. la știri ploile se amestecă mereu cu explozii și cu accidente mortale. ți se prezice un drum lung care nu duce nicăieri. sau duce altundeva. deci îți este totuna. ia-ți

Uite cum vin diminețile de unde nici nu te mai aștepți. Cândva le lăsam intenționat pe trotuare câte ceva de mâncare. Un vis umed, o speranță mai consistentă, o iubire mare sau două mai mici. Să le

izbucnești la suprafața mea atât de plin ca un delfin dintr-o apă ciudată. îmi arunci zâmbetul tău de mamifer acvatic. eu îl prind într-o minge de întuneric și-l mușc cu o morbidă voluptate. privirea

se rupe cerul. Dumnezeu uită de sine și aruncă în noi cu păsări. noi îi mulțumim si le frângem zborul cu trei întrebări. una pentru fiecare. ne încolțesc în aer privirile în sfârșit am

1. dormi în mine ca un tigru. știu că mă vei sfâșia la trezire din picioare cu spatele la zid cu unghiile înfipte în carne cu întrebările despletite printre gemete cu răspunsurile ca niște

purtam numele tău ascuns într-un vis de sânziene dar m-am trezit prea târziu gravidă și plină de tine. iluziile crescuseră ca iedera din carnea mea coaptă în somnul șerpilor de atunci te