Poezii

toamna a rămas afară în curte undeva departe bisericile s-au copt ca niște pere aurii clopote grele alungă ciorile de pe acoperișul spitalului zidul devine portocaliu mai spre seară. timpul

INioana negoescu

0

0

dacă aș muri azi moartea s-ar numi altfel ar fi un sunet scurt ca o clipă despre care nu s-ar putea povesti o tăietură albă cu lama în carnea unei lumi care urlă ar fi un foșnet într-o

INioana negoescu

0

0

ziua aceasta nu m-a așteptat deloc. de dimineața unii tăiau iarba. alții înălțau steaguri un fel de festivism ciudat cuprinsese locul acesta în care eu nu făceam decât să te aștept clipele se

INioana negoescu

0

0

e azi. lumea începe din nou scrâșnind ca o locomotivă foarte veche. îi simt respirația în ceafă m-am trezit în 2021 ca și cum ar fi anul 1 ceva începe. ceva se termină. am forțat

INioana negoescu

0

7

au trecut câteva zile și lucrurile s-au grăbit să se schimbe. nimic nu mai este așa cum știam. doar noi cei prinși în treaba asta cu soarele și cu luna cei împletiți în alternanțe albe și

INioana negoescu

0

1

o lume estompată apoasă se unduiește ușor printre falangele iernii cineva ascultă un cântec de privighetoare la difuzorul din curtea spitalului învăț fiecare notă acută fiecare clipă de

INioana negoescu

0

0

suntem încăpători. ca niște flori pline de lumină. tăcerile dintre noi sunt lungi tulpini de întuneric. în rest pace. pacea clocotind în ritmul ei echivoc. pacea din care nu înțelegem nimic

INioana negoescu

0

2

mă aud mai bine așa. singurătatea mea pare un crin izbucnind olfactiv în nopțile de iunie mă văd mai bine. mă știu. albul strident al imaculării vine ca un reproș ca un strigăt ce

INioana negoescu

0

3

respirația mea miroase a cretă. mă sufoc în somnul celorlalți oriunde ajung moartea a ajuns deja. pe asfalt umbrele dezastrelor dansează sub loviturile nopții

INioana negoescu

0

0

nu atât ceața cât crucile de ciment resemnarea din trupul bătrânilor așezați pe băncile gri din piatră încercarea mea nereușită de a plânge sub cerul mut încremenit în neploaie câteva cuvinte la

INioana negoescu

0

2

nu te întreb nimic. ard. îmi amintesc lucruri pe care aș fi vrut să le uit. lumea asta e făcută din cicatrici. suntem oile însemnate cu sânge suntem o turmă tristă care paște iarba amară am

INioana negoescu

0

8

pacea se lasă toată în mine. mă înlocuiește. eu nu exist decât într-un semn mic aproape invizibil pe care tu-l vei scrijeli cu unghia undeva în univers

INioana negoescu

0

2

întâi au inventat o piatră care să mă țină aici. mi-au așezat-o în sânge. nu am spus nimic. mă gândesc că oricum te aștept. între timp sculptez în tăcerea ta ca în ceară. nu-ți mai vorbesc. mai

INioana negoescu

0

2

azi este duminică și oamenii nu mai mor. de fapt au început să ningă din prima clipă unii au tot felu de întrebări de pus dar așteaptă un semnal nu. tu nu îți permiți să devii strident

INioana negoescu

0

2

dacă ți-aș scrie acum ar ieși un poem de dragoste ar fi un text lung despre copaci aș spune cum alunecă zilele prin mine cum le compun oasele din oasele mele cum fac tot felu de calcule

INioana negoescu

0

0

plec. ziua asta este un sloi de gheață. oamenii așteaptă cuminți la rând. nimeni nu e aici cu adevărat. șiruri întregi de trupuri. absenți. nu îmi voi aminti ziua aceasta. nu mă voi gândi la ea.

INioana negoescu

0

0

era să mori. oamenii treceau prin tine ca niște săgeți. am văzut cum orbeai lumina se așezase în tine cu un fel de ciudă. eu nici nu eram acolo. făceam altceva. inventasem un joc treceam

INioana negoescu

0

2

de fapt nu voiam să-ți spun mare lucru. stăteam pur și simplu complet goală în fața ta. ceasurile inventaseră un timp ciudat grațios clipele dansau în noi ca niște balerine

INioana negoescu

0

5

a găsi un nume pentru orice. uite un lucru practic chiar și această îndeletnicire a mea de a trăi și a muri în același timp ca și cum aș croșeta viața unu pe față unu pe dos ar putea să fie

INioana negoescu

0

0

azi m-am privit în oglindă doar ca să verific. șarpele plecase cu viața lui târâtoare eu eram undeva acolo. oglinda nu mă găsea dar eram.

INioana negoescu

0

0

hai să rămânem așa în ipostazele noastre călătoare tu fără bagaje fără griji fără nimic în urma noastră dragostea ca un dragon obosit care așteaptă să vină trenul metroul orice dragostea

INioana negoescu

0

7

să mă spăl pe mâini. să-mi tai unghiile. să mă spăl pe mâini. să răspund la telefon. cineva din liège. să-mi potrivesc vocea să nu se simtă că nu mi-am tăiat unghiile să nu se simtă că

INioana negoescu

0

0

pentru că azi mi s-a părut că-mi cresc unghiile prea repede i-am ținut o teorie întreagă lui M despre cum lucrurile merg de la sine cum încercând să faci mai mult nu faci de fapt decât să le

INioana negoescu

0

0

liniștea asta nu e perfectă pentru că mereu există în aer o moarte mică foarte ușoară și portocalie mereu o coacere se implinește cu un zgomot rotund mai e și mirosul ăsta miroase a lume care

INioana negoescu

0

3