Poezie
crizanteme
M
1 min lectură·
Mediu
suntem încăpători. ca niște flori pline de lumină.
tăcerile dintre noi sunt lungi tulpini
de întuneric.
în rest
pace.
pacea clocotind în ritmul ei echivoc.
pacea din care nu înțelegem nimic clar
ni se așază sub pași
cînd plecăm când venim.
când suntem când nu suntem
fredonând același cântec de leagăn până la moarte.
nu vorbim despre asta.
eu rămân aici cu pământul cu grijile cu tălpile lipite de tine.
îmi smulg inima ca orice femeie și ți-o trimit acolo undeva
unde ești
chiar dacă nuștiuundele mă sugrumă cu nume de crizanteme. cu numele tău.
litere mari și disperate îmi fură gesturile și mă transformă în piatră
nu am cuvinte și asta mă ruinează de o mie de ori pe secundă.
nu am cui să spun că dispar că alunec că se întâmplă ceva despre care nu știu nimic.
absolut nimic
023.691
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “crizanteme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/14130888/crizantemeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INMulțumesc mult, Dorina! Am văzut abia acum lumina pe care ai aprins-o aici.
0
felicitări!