Iakab Cornelia Claudia

cred ca nu se potriveste titlu.
am tot citit si eu despre una si alta, despre culturi si credinte care iti pot face viata grea doar ca te nasti in timpul lor, fara sa poti alege. citisem despre secta eseniana de ex. cica erau copii infiati, preluati, hraniti, educati, nu aveau voie sa se casatoreasca, capatau locul lor, ierarhii,etc...daca vroiai sa fugi, sa renunti ? nu am gasit date.
ne putem inspira mult, dar uneori ma intreb daca mai e cazul deoarece par niste obstacole asimilate, modificate ori naruite.

iarasi un poem minunat, trist, generos. daca nu e cu suparare, fara sa vreau am mai vazut o varianta, o modificare la final.

mă aplec peste balustradă, când nimeni nu vede
prind instantenee cu soarele exact deasupra ochilor
și mă întreb dacă într-o seară
irișii mei ar putea să rupă din cer câteva siluete
să le învârtă peste ape
și a doua zi să vadă nunțile sufletului în lumină
nu doar urme din el prinse din greșeală
de un altul părăsit

un poem reusit din n puncte de vedere.
ce remarc e puterea sentimentului in acest pasaj din secretele cacialmalei ca spatiu:

\"că moartea
este o plimbare pe un câmp
plin de floarea soarelui și lacrimi
pe care trebuie să mergi
cu picioarele îngropate până la genunchi\"

doar cel ce regreta ceea ce se pierde invie in sine totul.
in contradictie sadica cu o alta stare:
\"știam că târziu în noapte
voi fi în bucătărie
privind la lumina neonului martir
fructele imprimate pe fața de masă\"

multumesc pentru abordarea simpla si plina de nuante.

de la comul tau am pornit si am adaugat textului partea ce lipsea.
am elaborat-o grabit dar e directia pe care o voi mai aborda

84. 000. 000. 000 de Euro impartit la:

un hectar teren agricol extravilan in Slobozia Ialomita.Are carte funciara este intabulat.pret 5000 euro hectarul.
sau: terenul arabil se vinde la preturi derizorii, un hectar costind intre 5 si 9 milioane lei, cam cit o masina de spalat.

sau eolienele au saltat pretul hectarului la 10000 euro.antenele prin care puterea vāntului este transformată īn energie constituie cea mai profitabilă afacere a anilor precedenți

si impartit la pretul unui rinichi pe piata neagra ori numarul de parlamentari, caci dupa cum am auzit presedintele a zis ca se sacrifica primul pt tara.

si impartit la pretul unui plaman ori numarul de guvernanti...

si impartit la ce organe vor dona cei din ministere posibil sa nu mai fie nevoie de alt sacrificiu.

daca aflam secretul cultivarii de organe in laborator ori leacul cancerului ori prindem o comunicare extraterestra statul poate sa se imbogateasca, recupereaza sacrificatii, ii reumple cu rinichiu ori plamanul...

chiar vroiam sa spun ca pare scris de un copil cand am citit confirmarea din subsol.
intotdeauna am fost fascinata de gasirea unor metode de a contacta, afla, copilul din adulti. cum a fost, ce ai pierdut neinteractionand cu el atunci...etc

eu aveam la 10-12 un poem cu razboiul pe care de curand l-am pierdut. ce stiam eu , un copil in vreme de pace, in vreme de comunism? era o fiinta cu o mantie care ma bantuia.
primul poem la 7 ani a fost cu o pisica ce fura din sacosa culmea o varza si o manca cu pofta. ce stiam despre pisici?
dar aici in poemul dv. vad un univers asa complex. eu de ce nu eram asa?
\"Tata s-a retras într-un colț al camerei sale
Riemann și Lobacevski s-au luat la trântă
Să-și facă pat din mormântul lui Euclid
Euclid face pe mortul\"

prea multa agitatie, fiecare prea izolat in preocupari, atunci copilul face gestul firesc:
\"Mi-am scos universul afară și-am închis ușa
Băgând vată în gaura cheii.
Lăsați-mă doar o dată să fiu singuratic și egoist!
Doamne ajută-mă să găsesc puțină liniște
Doar locuim în același apartament!\"

si primeste...

cumva necajit...necajit de adevaratelea


\"La asemenea ieșire
Dumnezeu îmi întinde o ceașcă
De lapte cu spumă, notându-și data\"

\"În camera mamei doarme motanul
Pe care am vrut să-l cumpărăm în rate lunare
Sfâr, sfâr, sfâr, face mama
Motanul nu se scandalizează
Știe că iar a avut ședință de Partid\"

\"dacă vrei
poți să-mi răspunzi alternativ
în orice cântec există un loc de bucurie și dragoste\"


poem cu mare grija
alternativa adanca
a fost
cauta
cum cititul
inainte de voce

am luat la citit si recitit de zeci de ori. am atatea in minte ca nu ma pot concentra cu adevarat, dar imi place ideea, sentimentul, ma intreb de unde provine, din ce si de ce caci nimic nu e gratis, ma opresc la tehnica// oare pe ce pricepere merge poetul?

Tu poți să rostești doar un cuvânt
și mă vor elibera Tu poți”

“dar Tu poți spune doar un cuvânt
și mă vor scoate din temniță”

“mă dor lanțurile închise în gânduri”

“teama
când curge prin mine”

“acum nu mă mai cheamă nicicum
numele meu este /in/întuneric...”


atunci mă zbat ca o porumbiță
prinsă în laț
când puiul este aruncat din cuib
și se zdrobește de stânci
înainte să-i dea penele”


acum aud cum răzbunătorul
sângelui se apropie
pe furiș ca o pasăre de noapte
îi simt ciocul prin fiecare ungher

dar Tu poți spune doar un cuvânt
și mă vor scoate din temniță
mă dor lanțurile închise în gânduri
susurul pe care-l face teama
când curge prin mine”

versuri care se imprima in sensibilitatea mea de cititor. apasatoare. groaznice. dureroase. dar tu poti spune doar un cuvant...doar un cavant...un fir de par...atat de simplu...aparent atat de simplu...eliberarea de o greseala ori de o capcana...atat de simplu!?!

fericirea e spiritul omului, nu al maimutei imitatoare care se vaita si e perversa nefericita in ceea ce trebuia sa fie doar lumea omului.
coronita aia de premiant, acceptarea ta ca un instrument sub felia de soare, bucuria ca esti, dar ce ciudat, e greu, rabzi..

aveam capul greu
metalic de parcă s-ar fi prăvălit
pe mine un cazan cu sânge închegat
asfaltul fierbea și mă trăgea în sine

de jur împrejur lumina bolborosea
eu nu-mi vedeam fericirea de care
aveam nevoie ca de aer

la a 78 a afisare
in ochii pestelui
panzele albe

cititorul
impins de curiozitate
forta de inertie
in moliciunea panzei

perfect calm si nemotivat
citeste

o lumina

ce senzatie minunata

presupune un cer intunecat
ori un cer de zi mohorat
ori un vid strabatut de fulger

cum spuneati : luminezi in decor doar ceea ce vrei sa se vada. de tinut minte

\"în ochiul peștelui
harta cerului
arde\"

era o harta in ochiul credintei
cunoasterii
tacerii
sfioseniei

se spune ca sufletele pestilor sunt suflete sfioase care nu aveau curaj in mecanismele creatoare sa abordeze ideea de uscat preferand maternul apelor, cat mai adanci daca era posibil. nu prea mi-se pare mie asa. eu nu vad o balena sfioasa, ori un somon, crap, somn, piranha, rechin.

poemul incita. imi place sa construiesc pe langa fir, tocmai pentru a surprinde si mai bine tehnica, de la ce la ce .

starea formeaza ochiul pestelui, el are doi dar sunt in parti diferite. nu stiu de ce imi amintesc de luna, de cum isi arata ea mereu aceeasi fata catre pamant, precum si subconstientul mereu aceeasi fata catre constient.

harta
trasee pe harta ard
timp de un fulger

citind restul scheletul unui film intreg ofera cu generozitate. actiune obositoare si indelunga precum efortul barcagiului de a misca barca prin alte stari intense. ploua. cum ploua? mai lent, intens, rascolitor...? mereu la atitudinea cititorului. iese curcubeul. cerul spalat, harta clara.
departe, departe
\"tună prelung
un inel de fum
s-a pierdut pe drum\"

nu inteleg finalul in nici un fel, nu ca nu ofera, nu am cum sa il culeg.:
\"la piciorul patului
bila s-a oprit în cădere\"

poate presupune spatiul ascuns al visarii, al cercetarii interioare pat, bila.
fzic aici e cineva, poate chiar receptorul, poate transmitatorul, dar sentimentul prezentei e anulat si redescoperit in restul poemului.

\"la porțile levantului
doar visele mai sunt vii\"

descopar o accentuare deci a visului in defafoarea realitatii materiale, a concretului. descopar semnificatia versurilor:
\"plouă
vin cu barca
să salvez pânzele albe\"

macar de dragul panzelor. sa le ferim de concretul defavorabil sperantei. probabil e mesajul-efort-scrisoare-pecete-yannelis

subliniez acest pasaj pentru ca e genul fereastra spre un altceva din om, mai sensibil, mai bun, ce isi imagineaza trasee pe sub realitate , incearca sa-si aminteasca, sa afle, sa pastreze legatura ca si cu o sursa de viata speciala pentru suflet.

Avea impresia că fiecare colț de natură pe care își proiecta privirea se impregna de gândurile ei, atât erau de intense. Dacă peste 100 de ani, cineva ar asculta foșnetul vântului printre copaci, ori sunetele pădurii, poate că ar auzi gândurile ei, repetate la nesfârșit.


subliniez acest pasaj pentru ca e genul fereastra spre un altceva din om, mai sensibil, mai bun, ceva ce macar isi imagineaza trasee catre un ceva , incearca sa-si aminteasca, sa afle, sa pastreze legatura ca si cu o sursa de viata speciala pentru suflet.

Dacă lumea, astăzi, ia sfârșit cu tine,
Dacă totul, mâine, fi-va pustiit,
Ce-ai lăsa, în urmă, celui care vine
Să zidească iarăși ce s-a năruit?



si din tot ce-ai lua stricand ............ai lasa ceva? atat de rugator siu finalul bang

ultimul vers, daca imi permiteti, strica frumusete de poem. e asa rasucit sfortat din sentiment, ca si cum maschezi o palma usturatoare intr-un alt sentiment perfect de cald si calm, chiar rugator, rezulta: alergie, respins, resuscitarea neincrederii, lucrurile bune ascund capcane.

ca sentiment

Aș lăsa, sub lacrimi, multele-mi ....

in acolada lasam ce nu putem lua cu noi, nu? in timp ce am vrea sa luam tot, nu, macar naravul, intr-o continuare posibila dorita ori nedorita de care vrem sa aflam din inconstient si el zice:?

imi place enorm cum e construit, nonconformist cumva din punct de vedere tehnic, acolo unde finalul e rupt, e alt ton:
\"mă băieți
uneori mă gândesc că lumea e aici
doar noi suntem plecați tare da\' tare departe \"

a cauta cuvinte, a proteja cuvinte, a lumina, a contura...
\"și lumea devine aproape umană stă lângă mine și spune că nu e aici\"
atmosfera are un parfum anume, ca de cautare in vis, in neprezenta, in legaturi subtile afective si de idei.
apoi brusc, trezirea, o hatarare care curma atmosfera. gata cu ocolisurile, eu am ceva de spus ferm, ce atata asteptari, uite e clar:
\"mă băieți
uneori mă gândesc că lumea e aici
doar noi suntem plecați tare da\' tare departe \"

pacat ca acest cuvant umilinta inseamna lipsa de placere, inseamna altfel de lacrimi decat la sarguinta. poate ca pamantul nu e humus decat in varianta aleasa, evidenta, majoritara. poate incet incet se transforma in homo...erectus, habilis.....etc

o trecere de la humus insufletit la rodire, la fericire, la alta conditie, alte si noi flori pentru o cununa de premiant.

E comoara ce nu are niciun strop de strălucire,
Greu o vezi sub colbul vieții, greu sub ploaie, în noroi,
Niciodată, când, de semeni, fugi în goana-ți spre iubire,
Ori când calci numai cu dreptul, privind, mândru, înapoi…

nu vezi ceea ce te-mpinge cu speranta, e inapoi.

of. am vrut sa spun ceva, dar nu mi-a reusit.
poate ca:
\"Dar destul nu este încă… Fără trudă și căință,
Fără lacrima recunostintei, curgând până la picioare,
Nu vezi, jos, comoara vie, ce o boteza inceputul umilință,
Și-i supusă ca pământul - și asemeni roditoare…

interesant, total original, dar numai pentru cei destepti.
o pagina de jurnal direct la gard, pe post de caine rau: case protejate, miros a flori, nu au colti ca a trecut iubirea pe aici.

saliva din istorie sub coala doi:

\'s moluste

au gropi
alea nu-s uluci


atributele celelalte-s baltă


pierduți din alte motive

caută dinții temporar

idiosincrazic

e prea tarziu. mi-am bagat nasul pe jos unde era gol si am umplut totul cu deprimarea mea sinucugasa. cum golul creste nu mai am energie pentru altceva inafara decat ganduri simple. alea complexe raman acolo in infern.

poate o sa invat de la ape cum se fuge cand o sa inteleg ce schimba, ce reduta isi fac si ce profetesc prin fuga lor oare, in timpul lor.

cum unde am vazut monolog? pai cand compui ceva nu te pui in rol, nu esti primul cititor prin simtul acela autocritic, urechea aia, aceia pardon?
te inspiri din subconstient si te judeci tot prin subconstient? redactezi constient.
nu spui tu tie singur:
\"nu vă arăt niciodată
puteți citi nu veți înțelege nimic
nici eu nu pricep mare lucru\"?
apoi pui in monolog aerul de scrisorica, jurnal, personale?
cica nu ma pacalesti?! imi ceri oranj, il iei sub forma de amuzament, ma provoci sa fie mai intens?