Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

în miezul verii

(săgetând)

4 min lectură·
Mediu
în ape neatinse plonjasem începutul și când să se scufunde se retrăsese valul lăsînd în urma lui un zbor de zmeu și malul multe se vor împlini când le va veni sorocul nu grăbi deschiderea bobocilor cu degetele lasă lumină și vreme pentru toate ale lor Dă, Doamne, putere iubirii, întru Numele Tău Sănătate cumințeniei ochilor mei Bucurie darului și Harului lucrului făcut la timp las loc sub portativ ca o subpagină de temelie pentru casa care ne va găzdui zilele astea am avut multe deschideri poetice în bagajele tale nu lua prea mulți saci cu petice dacă vrei poți să-mi răspunzi alternativ în orice cântec există un loc de bucurie și dragoste acesta va fi motivul cântecului care s-a lăsat așteptat ............. ................ .................... ........................ ............................. după cum vezi este un portativ cu scară rostogolirea bilei este iterația contracției succesive într-un singur punct o mie de diviziuni pentru integrala ta spațială în viață avem mereu de ales cine nu știe să aleagă își merită soarta nu uita primul Psalm al lui David: Fericit bărbatul care n-a stat în sfatul necredincioșilor... asta-i doar o parte din primul psalm când ai o problemă deschide Psalmii și găsești răspunsuri la problemele tale acum te voi binecuvânta și-ți dau certificatul de majorat că toate ale tale bine le-ai cultivat dacă poți să cultivi și din gădina mea pune pietre în jurul izvorului meu și cele mai frumoase scoici din întâlnirile noastre de la toate vârstele și vei vedea ce izvor curat și ce apă limpede va curge din izvorul nostru dăm apă celor însetați de iubire și de dreptate celor care știu să nu-și spele picioarele-n izvor când nu-i vede nimeni cărora le putem spăla noi picioarele gest de smerenie și de slujire că slujirea cauzei este semnul bunei noastre rânduieli sper că n-am fost prea canonic și te vei bucura din când în când aleg Insula cu stuf din vecinătatea Þărmului furtunile și curenții marini leagă cele două alegeri ale mele și din unirea lor se naște Peninsula din gemenii Ashador și Ashadar am făcut unul singur permanentul prezent Igitur \"celcare\" te-a adunat în taina gândului curat (nu mai contează cu ce preț) (îți aduci aminte, Igitur, ce spuneai? “ai fost mereu dispus să mă asculți, să îmi dai sfaturi. M-ai ajutat să privesc lucrurile mai detașat și să nu mă consum pentru orice prostie. Analogiile tale ale principiilor morale cu elemente din natură și cu fapte simple m-au ajutat să înțeleg multe chestii (grădinarul, funcționalele convergențelor...) Datorită ție mi-am mai triat prietenii, mi-am dat seama că mai bine stau în casă făcând de-ale mele decât să îmi petrec ziua cu niște… de la care nu am nimic de învățat și cu care nu pot să port discuții decât banale, fără sens. Pot să iau atitudine și singur fără să mă gândesc că mi-e rușine (deși mai am de învățat la chestia asta). Am simțit mereu că ție pot să îți spun orice, deși uneori mi-e teamă de cum o să reactionezi. Îmi place că pot fi matur cu tine și în același timp imi pot retrăi adolescența”. acum că lucrurile-s blânde și bătăliile noastre s-au arătat cu toate cele bune și rele acceptate în egală măsură după principiul grădinarului că grădina trebuie cultivată cu iubire și cu dragoste spre rodnicia ei să învățăm mai departe împreună și să nu punem înainte decât Binele, Frumosul și Adevărul să avem limbajul comun al credinței și din amănunte să luăm semințele cu miez care dau roade ai văzut că nu imposibilul este cea ce trebuie urmat ci te apeși pe realitate și-n amprenta realității în faptele oamenilor și urmările lor găsești puncte de sprijin lumina farului după care te ghidezi cercul se închide cu toate că din acest cerc lipsește un punct iubește tot ceea ce-i de folos sufletului nu fugi de Deșertul științei nici de Muntele inițierii în tainele fericirii sunt multe aici și-ți voi spune Igitur de cele bune din vecinătate (căreia îi voi spune de jur împrejur) să știm care ni se cuvin și care se lasă pentru cei care le-au lucrat să nu ne băgăm picioarele în proprietăți străine și să cultivăm în grădina Tatălui și-a Fiului și-a Sfântului Duh, Amin. “Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă”. Mă bucur de cele dobândite de tine și mai mult m-aș bucura să văd elanul slujirii spre buna înțelegere cu cei aleși să-ți fie aproape din cele câteva străfulgerări acum, prin noi înșine, cu ajutorul lui Dumnezeu! vom mai zelkania vom sloteri și-n cele din urmă găsim alexismele... al tău însoțitor de pruncie ca la noi mereu să fie. Constanța, 14 julie, 2010
085.547
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
780
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “în miezul verii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/13947366/in-miezul-verii

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-banuDBDana Banu
de multe ori îți citesc textele încercând să îmi dau seama ce se mai întâmplă prin lumea ta

privite din afară poeziile astea par niște răvașe ascunse în sticlă și aruncate în ape de cine știe ce îndepărtat supraviețuitor

e uimitor cum reușești să câștigi atenția și să inciți lectorul, operezi cu tot felul de simboluri, creezi atmosferă, arunci năvodul departe

e clar că fiecare cititor are dreptul, libertatea, de a recompune și a da textului sensul său, amprenta auctorială însă în cazul ăsta e foarte puternică, parcă îți vine să-l iei pe autor la întrebări, să îți explice simbolurile, să îți povestească poezia

dragă iann, n-am mai intrat demult cu semne în lumea asta a ta dar văd că ea există încă și e mai vie ca niciodată


cu bine,

elian
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
\"cercul se închide
cu toate că din acest cerc lipsește un punct\"

n-ar fi păcat, elianule,
ca-n miezul verii
să nu ne bucurăm de insula din ziua de ieri
și indiferent de furtună
să ne găsească cândva
în insula de mâine?

că prietenul nostru
matematicarul cu zarul
și-a adunat nodurile-ntr-un năvod
și-a zis:

\"Aplicand principiile teoremelor de existenta, concluzia este clara: Fericirea exista. Si daca exista, e mare pacat sa nu o traiesti. Asa se face ca-n povestea albaaaaastra de ieri sunt urmele mele din insula de maine...\"

ma bucur ca sticla a ajuns la tine elian... stradela vantului ne asteapta... salutari de la echipajul meu...


aceeasi prietenie,
semnul nostru de langa Ovidiu,
aceleeasi cupa, cu lacrima poetului...

semnatura, pe nota de plata, cu bucurie, sa fie! Yann((e)luka)
0
\"dacă vrei
poți să-mi răspunzi alternativ
în orice cântec există un loc de bucurie și dragoste\"


poem cu mare grija
alternativa adanca
a fost
cauta
cum cititul
inainte de voce

am luat la citit si recitit de zeci de ori. am atatea in minte ca nu ma pot concentra cu adevarat, dar imi place ideea, sentimentul, ma intreb de unde provine, din ce si de ce caci nimic nu e gratis, ma opresc la tehnica// oare pe ce pricepere merge poetul?

0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Acordurile psalmice mi se par potrivite în contextul poemului. Lumea aceasta o poeziei lui Ioan-Mircea mi se pare minunată, chiar dacă multe nu devin inteligibile decât în timp, dar simt sufletul care se află dincolo de rânduri. Ca să folosesc un șablon, e o lume minunată aici (cred că și Dana a vrut să spună același lucru, \"ciudat\" fiind în sensul său pierdut, adică \"minunat\", din rus. \"чудесно\" - ciudesno). Poate pentru unii schimbările acestea ale discursului nu prea dau bine, însă eu m-am obișnuit cu acest stil. Impresia că avem de-a face cu un dialog viu între un eu și alții, între eu și sine, deschide mult orizonturile interpretării, în ciuda unei aparente închideri programatice.
Dincolo de orice analiză aridă, important pentru mine este ceea ce poate recepta și un cititor nespecializat: învățăturile care vin din memoria ancestrală a umanității. Dincolo de substraturile estetice, morale, ideologice. Adică un fel de trecere a cuvântului în faptă și a faptei în cuvânt.
0
@dana-banuDBDana Banu
da, \"ciudat\" cu sensul său de \"minunat\"
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
ce frumosi sunteti voi
si ce putin trebuie sa-ti acorzi
slabiciunea unei singure ispite
fericirea!

poate e o treapta
din scara fara nume

undeva-candva
cand nu vor mai fi intrebari
si nici ezitari
se va vedea totul
de sus pana jos
ca-n stilul smuls

oglinda prin care trece fumul
poate-i aceeasi oglida prin care privea elian
si ploua in seara in care ne-am cunoscut

va rog nu luati acesta un raspuns
conjunctural. esenta sta-n acest mesaj:

\"(îți aduci aminte, Igitur, ce spuneai? “ai fost mereu dispus să mă asculți, să îmi dai sfaturi. M-ai ajutat să privesc lucrurile mai detașat și să nu mă consum pentru orice prostie............\"

important este ca toate cele trei puncte de vedere sunt precum culorile
din spatiul culorilor de baza din algebra culorilor care stau la baza televiziunii in culor. nu explicitez. ceea ce este este suficient sa fie.
ce nu este, oricatata incantatie ar fi, la ce-ar folosi...

am maiavut un comentariu care a disparut... la testele mele nimic nu este off topic. imi cer scuze, Zero si Infinit verifica aceeasi ecuatie. Cine o stie, mi-ar face placere sa zic: da!
0
Distincție acordată
@marta-cremenyMCMarta Cremeny
un text impresionant, amplu, care, după cum remarca și George Pașa, se sustrage unei analize aride, un text care, dincolo de orice interpretări, are, pentru mine, o mare calitate: aceea de a impregna în cititor o stare de trăire poetică (știu, sună anost și expeditiv, totodată, dar chiar asta am simțit), un text cu muzicalitate interioară captivantă, care compune o lume, o atmosferă cumva sfâșietoare, ca o ultimă privire, deși nu înțeleg mecanismul prin care reușește să lase senzația asta, o contemplare și o confesiune, în fine, sunt multe adunate aici, și prea puține pe care le pot spune eu, însă chiar mi-ar părea rău ca acest poem să rămână neremarcat.
cu scuze pentru justificarea lacunară.

p.s. nu este un răspuns la ,,diminețile de iulie\", care sper să nu se încheie, ci o apreciere a poeziei.


0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici


\"din amănunte să luăm semințele cu miez care dau roade\"


uite cum se nasc cercurile de apă

în focarul elipsei mele
fagurele se scurgea încet

o picătură
dintr-o pictură
cade pe frunza nucului

din miezul miezului de vară
spre seară
cactusul înflori iară

spre locul tău de barcă
lângă dig
de-a curmezișul
cercul picăturii
care umpluse paharul

\"în fine, sunt multe adunate aici, și prea puține...\"
0