în ochiul peștelui

la a 37-a afisare, spun:

nimic nu se pierde pe drum

dar cine cunoaste urmarea?

pentru ca o urmare exista intotdeauna in aceasta rostogolire nevazuta a clipei catre inceputul eternitatii ei...

\"in ochiul pestelui... panzele albe...\"

\"inceputul\", fireste, intre ghilimele...

zalele armurii lui
solzi argintii
miruiti


cu incetinitorul
latratul de caine cheama acasa
un colt de paine pe masa

nori inveliti intr-un cerc
dintr-un alt mister

\"la piciorul patului
bila s-a oprit în cădere

în ochiul peștelui
harta cerului
arde\"

stilul tau neabatut
bila se rostogoleste chiar si pe vreme de furtuna
ochii pestelui sunt cruzi
nu iarta

la a 78 a afisare
in ochii pestelui
panzele albe

cititorul
impins de curiozitate
forta de inertie
in moliciunea panzei

perfect calm si nemotivat
citeste

o lumina

ce senzatie minunata

presupune un cer intunecat
ori un cer de zi mohorat
ori un vid strabatut de fulger

cum spuneati : luminezi in decor doar ceea ce vrei sa se vada. de tinut minte

\"în ochiul peștelui
harta cerului
arde\"

era o harta in ochiul credintei
cunoasterii
tacerii
sfioseniei

se spune ca sufletele pestilor sunt suflete sfioase care nu aveau curaj in mecanismele creatoare sa abordeze ideea de uscat preferand maternul apelor, cat mai adanci daca era posibil. nu prea mi-se pare mie asa. eu nu vad o balena sfioasa, ori un somon, crap, somn, piranha, rechin.

poemul incita. imi place sa construiesc pe langa fir, tocmai pentru a surprinde si mai bine tehnica, de la ce la ce .

starea formeaza ochiul pestelui, el are doi dar sunt in parti diferite. nu stiu de ce imi amintesc de luna, de cum isi arata ea mereu aceeasi fata catre pamant, precum si subconstientul mereu aceeasi fata catre constient.

harta
trasee pe harta ard
timp de un fulger

citind restul scheletul unui film intreg ofera cu generozitate. actiune obositoare si indelunga precum efortul barcagiului de a misca barca prin alte stari intense. ploua. cum ploua? mai lent, intens, rascolitor...? mereu la atitudinea cititorului. iese curcubeul. cerul spalat, harta clara.
departe, departe
\"tună prelung
un inel de fum
s-a pierdut pe drum\"

nu inteleg finalul in nici un fel, nu ca nu ofera, nu am cum sa il culeg.:
\"la piciorul patului
bila s-a oprit în cădere\"

poate presupune spatiul ascuns al visarii, al cercetarii interioare pat, bila.
fzic aici e cineva, poate chiar receptorul, poate transmitatorul, dar sentimentul prezentei e anulat si redescoperit in restul poemului.

\"la porțile levantului
doar visele mai sunt vii\"

descopar o accentuare deci a visului in defafoarea realitatii materiale, a concretului. descopar semnificatia versurilor:
\"plouă
vin cu barca
să salvez pânzele albe\"

macar de dragul panzelor. sa le ferim de concretul defavorabil sperantei. probabil e mesajul-efort-scrisoare-pecete-yannelis

sigur ca-ntr-o poezie mai sunt si exagerari
cum ar fi aceasta:

\"\"la porțile levantului
doar visele mai sunt vii\"\"

e poate o provocare la actiune
o iesire din ameteala asta fracturista


accentele voastre cad bine pe portativ