Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Activități în familie

Din Epoca de aur

2 min lectură·
Mediu
În casa mea n-ai zărit decât fum
Cărți arse și trei melci fără cochilie.
E o iluzie, dragul meu,
Stăm chiar prea înghesuiți
În patul bunicii rămas de-o vreme gol
Doarme Dumnezeu în pijama albă
Cu-o barbă, tată, ca de pictor
Lungă și căruntă.
El e cel ce-mi încălzește dimineața
Laptele cu spumă, căci știe că-mi place
Laptele cu spumă și e corect:
Își notează zilnic zilele neplătite
Pe care le voi plăti odată
Când va găsi de cuviință să le adune
Tata s-a retras într-un colț al camerei sale
Riemann și Lobacevski s-au luat la trântă
Să-și facă pat din mormântul lui Euclid
Euclid face pe mortul
Tata nu se bagă
Tata ia notițe și scrie poezie
Când pleacă învârte cheia ruginită în broască
De două sau mai multe ori, broasca fiind stricată
Broasca îl privește cu ochi de broască
În timp ce coboară scările
Dumnezeu ibidem
Pe sora mea n-o văd niciodată
Ușa camerei rămâne mereu închisă
Tata îmi spune uneori:
După zidurile acestea viețuiește sora ta
Cufundată în visuri matematice
Eu îi spun că se repetă
În camera mamei doarme motanul
Pe care am vrut să-l cumpărăm în rate lunare
Sfâr, sfâr, sfâr, face mama
Motanul nu se scandalizează
Știe că iar a avut ședință de Partid
Doar eu rămân mereu de căruță!
Mi-am scos universul afară și-am închis ușa
Băgând vată în gaura cheii.
Lăsați-mă doar o dată să fiu singuratic și egoist!
Doamne ajută-mă să găsesc puțină liniște
Doar locuim în același apartament!
La asemenea ieșire
Dumnezeu îmi întinde o ceașcă
De lapte cu spumă, notându-și data
1976
085.217
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
263
Citire
2 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Victor Țarină. “Activități în familie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-tarina/poezie/13947396/activitati-in-familie

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit
Infernul din apartamentele Epocii de Aur ni se arată vivace și tenace în acest text pe care îl găsesc bine construit, așternut sau revărsat, cu versuri tăiate dinamic, uneori parcimonios dar fără să piardă unda ironică. Îmi place substanța gravă a poemului și pasajele lirice care nu ne împiedică să savurăm sarcasmul.
O strofă foarte inspirată:

Când pleacă învârte cheia ruginită în broască
De două sau mai multe ori, broasca fiind stricată
Broasca îl privește cu ochi de broască
În timp ce coboară scările
Dumnezeu ibidem
O stea pentru Victor.
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
vreau doar sa spun
ca-n versul acesta
\"Rieman și Lobacevski s-au luat la trântă\"
lipseste un \"n\" la Riemann

oricum
in geometriile neeuclidiene
personajele nu se confunda


Sfera lui Riemann
prin proiectia stereografica a lui Ptolemeu
acopera tot planul complex

unitatea imaginara
isi face de cap

\"Dumnezeu îmi întinde o ceașcă
De lapte cu spumă, notându-și data \"
0
@victor-tarinaVictor Țarină
Chiar surpriză, Irina! Îți mulțumește un copil de 15 ani, căci atât aveam când am scris textul. Trăia tata, mă bucuram de prezența surorii mele, erau atâtea lucruri pt care eram fericit, dar...era așa gălăgie și... prea multe ședințe de partid.
Cu prietenie
Bătrânul Victor
0
@victor-tarinaVictor Țarină
Imi cer scuze,eu sunt poet, tata a fost matematician. Și ce știam eu la 15 ani sau chiar acum despre spatiile neeuclidiene. Am scris despre preocupările tatălui meu. Dar promit că am să corectez Riemann.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
iată niște versuri atât de frumoase:
\"În patul bunicii rămas de-o vreme gol
Doarme Dumnezeu în pijama albă
Cu-o barbă, tată, ca de pictor
Lungă și căruntă.\"

de asemenea, de remarcat ultimele două strofe.

un poem chiar de Epocă (de aur!)

Ottilia Ardeleanu
0
@victor-tarinaVictor Țarină
Mulțumesc pz. vorbele frumoase. Mă mir și eu că trăia Dumnezeu în Epoca de aur.

Victor

0
chiar vroiam sa spun ca pare scris de un copil cand am citit confirmarea din subsol.
intotdeauna am fost fascinata de gasirea unor metode de a contacta, afla, copilul din adulti. cum a fost, ce ai pierdut neinteractionand cu el atunci...etc

eu aveam la 10-12 un poem cu razboiul pe care de curand l-am pierdut. ce stiam eu , un copil in vreme de pace, in vreme de comunism? era o fiinta cu o mantie care ma bantuia.
primul poem la 7 ani a fost cu o pisica ce fura din sacosa culmea o varza si o manca cu pofta. ce stiam despre pisici?
dar aici in poemul dv. vad un univers asa complex. eu de ce nu eram asa?
\"Tata s-a retras într-un colț al camerei sale
Riemann și Lobacevski s-au luat la trântă
Să-și facă pat din mormântul lui Euclid
Euclid face pe mortul\"

prea multa agitatie, fiecare prea izolat in preocupari, atunci copilul face gestul firesc:
\"Mi-am scos universul afară și-am închis ușa
Băgând vată în gaura cheii.
Lăsați-mă doar o dată să fiu singuratic și egoist!
Doamne ajută-mă să găsesc puțină liniște
Doar locuim în același apartament!\"

si primeste...

cumva necajit...necajit de adevaratelea


\"La asemenea ieșire
Dumnezeu îmi întinde o ceașcă
De lapte cu spumă, notându-și data\"

\"În camera mamei doarme motanul
Pe care am vrut să-l cumpărăm în rate lunare
Sfâr, sfâr, sfâr, face mama
Motanul nu se scandalizează
Știe că iar a avut ședință de Partid\"







0
@victor-tarinaVictor Țarină
Hai că mi-a plăcut povestea cu pisica și varza! Dar nici eu nu eram mult mai departe. Mă fascinau geometriile neeuclidiene, atît cât știam de la tata și din cărți de popularizare... dar ce știam cu adevărat despre ele? Eu la 7 ani scriam despre părculețul copiilor, dar eram f.*Înțelept*: știam că trebuie să fii cuminte ca să ajungi acolo.

Victor
0