Poezii

'Lumea spune că sunt leneș' dar de fapt eu stau singur la marginea mării și conduc universul.

VȚVictor Țarină

0

2

Autobuzele de altădată Un autobuz burdușit, ca de obbicei, dimineata, oameni sumbri grăbiți să ajungă la serviciu sau la școală, printre ei și un tânăr de culoare, desigur venit la

VȚVictor Țarină

0

0

Se desprimăvăra. Mergeam greoi spre facultate, ocolind cu atenție bălțile, ploua mărunt dar era chiar bine. Umbréle cenușii se perindau pe stradă. Câte o mașină stropea trecătorii, ce se

VȚVictor Țarină

0

5

Prietena psihologă, Sorina, m-a condus în câteva meditații. O dată am închis ochii și am intrat în grădina din spatele casei bunicilor, la Sinaia. Mă vedeam copil făcând poduri din bețigașe

VȚVictor Țarină

0

6

Motto : ” Unde sunt autobuzele de altădată?” Eram tânăr absolvent, geolog și mă aflam în autobuz pe Valea Jiului. Aglomerație mare cum se purta pe vremea iluștrilor. Călătorii se împingeau

VȚVictor Țarină

0

6

Pe cât de mult am iubit-o pe atât mi-a fost frică de ea, chiar dacă amintindu-mi-o devin nostalgic. Stătea cuminte în grădina blocului când veneam seara acasă, în razele lunii scânteia cu

VȚVictor Țarină

0

8

Eu când o să fiu mare o să-mi fac pantofii în fiecare dimineață voi fi dintre bărbații aceia lustruiți pedanți și cu pălărie n-o să mai scriu poezie Sau când o să fiu mare o să fiu roker la

VȚVictor Țarină

0

4

M-am gândit mult la ziua când mă vor descoperi arheologii când craniul meu va fi expus cu etichetă ca pildă pentru homo sapiens Oare-un surâs amar de pe acum va preveni râsul sălbatic din

VȚVictor Țarină

0

0

Ore de noapte liniștită când deschid chilia săpată în pământul vechi al culmii prin aerul proaspăt privind spre voi Ore de noapte liniștită când fosforescența viselor unui oraș pictează

VȚVictor Țarină

0

0

Se vor ivi atunci ele, turmele Vor înălța nori de praf ele, turmele Și nu se va ști ce-i Va fi atunci o femeie tânără În pădure care se va trezi din somn Și va spune: -Vin turmele, mamă, vin

VȚVictor Țarină

0

3

Înțepenesc după fereastră cetini de cărbune ud Un astru de stradă fără răsărit împinge o omidă Pe geam înnoptând ceața vederii lasă dâre Undeva jos un contur de cretă doarme nemișcat Prin geam

VȚVictor Țarină

0

0

Cobor pe străzi și fluier ca golanii mai sparg vreun geam ori câte-un felinar în parc mai sperii câte-o fată-ntârziată de prea mulți ani să-ntineresc cu anii și-apoi când se-nserează, roșu,

VȚVictor Țarină

0

0

Însfârșit vântul suflând peste case și sus în turlă un ceas care se vede din școală Însfârșit dulăii bătrâni șchiopătând pe stradă o fată grăbind pasul deschizând o poartă Și Canalul

VȚVictor Țarină

0

5

Ieri după ore de mers pe malul râului în țundra ciobanului de la munte am poposit la răcoarea brazilor ce creșteau din suflet și deschizând o mână ca un pod deasupra ierbii înverzite am împins

VȚVictor Țarină

0

0

De când trăiesc n-am murit niciodată nici nu vreau de altfel e un sentiment mult prea trist De când trăiesc m-am născut o singură dată fără să vreau, de altfel e un sentiment mult prea

VȚVictor Țarină

0

0

Lumina se revarsă peste dealuri undeva spre apus, ca sângele unui martir ucis în pragul serii De-acum așteaptă miezul nopții ora nălucirilor: pe străzi se ivesc în lumina ștearsă a

VȚVictor Țarină

0

2

Tânjesc după ceva plictisitor și stins ascuns în spatele-orizontului de blocuri răsfirate pe florile de câmp Nu mă-nțelegi plictisitor și infinit de stins Ceva amintind de freamătul

VȚVictor Țarină

0

4

Era singur și leneș În loc de picior își pusese o roată în loc de gură un clacson Era singur și trist În loc de creier își pusese o bombă și-n loc de inimă un ceas Haideți să-l

VȚVictor Țarină

0

2

Ne-ntoarcem din clopotul orelor de viață luând căile întortocheatei cugetări de seară prin labirintul șubred de argilă roasă purtăm parcă mai greu cadavrul, încolăcit în trup pe inimă și suflet,

VȚVictor Țarină

0

0

Sparg geamuri de crâșme, vitralii și geamurile voastre azi le sparg și prin ele candelabre, tablouri Voi iar mă veți prinde și închide și eu iar mânios voi ieși să sparg geamuri, vitralii și

VȚVictor Țarină

0

4

Vei fi ca și fiara aceea învinsă privește cum îți sângerează rana vei fi ca și fiara aceea învinsă ca și fiara aceea cu colți tociți Ia-mă de-aici! Vei fi ca și fiara aceea gonită de orice

VȚVictor Țarină

0

0

Penibil trebuie să se simtă Luna cu-atâtea telescoape și lunete îndreptate către ea Dar nu-și ascunde niciodată rotunjimea sânilor de piatră căci îi face bine soarele pământesc marea

VȚVictor Țarină

0

2

Și toate în fuga noastră munții, pădurile, străzile anotimpurile, sentimentele le inventam chiar atunci, la minut ca pictorii hrăpăreți de litoral până când ajungeam să credem că nu mai e nimic

VȚVictor Țarină

0

2

Se făcuse noapte și pluteam într-o mare, fără valuri de martini Ca să nu mă înec, l-am înghițit pe tot Abia atunci am înțeles că de fapt mă aflu într-o sticlă o sticlă fără dop De sus mă

VȚVictor Țarină

0

2