Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Plictiseala maximă

1 min lectură·
Mediu
Tânjesc după ceva
plictisitor și stins
ascuns în spatele-orizontului
de blocuri răsfirate
pe florile de câmp
Nu mă-nțelegi
plictisitor și infinit de stins
Ceva amintind de
freamătul oceanului subpământean
străpuns de umbre verzi de pești
cu valuri străvezii
cu valuri liniștite
Tânjesc după ceva mistuitor
o liniște mormântală
dar nu un mormânt
ceva cu mult mai adânc
o vale mântuită-n somn de zimbrii
tărâm al macilor sălbatici
Tânjesc după ceva mai puțin disperat
în care să nu mai cad pe gânduri
1977
042631
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Victor Țarină. “Plictiseala maximă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-tarina/poezie/14149816/plictiseala-maxima

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
„Plictiseala maximă” are similarități cu spleenul și sațietatea majore însoțite de idiosincrazii, când „liniștea” are ceva sepulcral și „gândurile” devin superflue și vibrează în van, căci plictiseala presupune lipsa activităților, are dinamicitate nulă și își întinde sterilul pe viață.
0
@victor-tarina
Victor Țarină
Multumesc pentru lectura, Razvan. Important e ca din poezie nu razbate starea
de spleen. Am sa ma gadesc la alt titlu.
0
@calin-samarghitanCS
Călin Sămărghițan
Poate că așa se gândea și Augustin. Cel cu sfințenia. O tânjeală întinsă la maximum.
0
@victor-tarina
Victor Țarină
Multumesc, Călin. Mă bucur că ești prin zonă. Din cate se vede incerc marea cu degetul cu aceste poezii de la 16 ani( cam ultimele 20).Probabil nu mai am curajul pt ceva nou.Vad ca nu te-a părăsit inspiratia!
0