Sparg geamuri

M-a facut sa zambesc poemul. Citindu-l mi-am adus aminte de momentul in care am implinit 18 ani iar acasa au fost invitati aproape toti colegii din clasa a opta care, la ora 12 noaptea, mi-au oferit cadoul: un pietroi legat cu o ata rosie insotit de o felicitare in care scria ca de acum inainte sunt pe deplin responsabil de consecintele faptelor mele. 20 de minute mai tarziu alergam cu totii printre blocuri, vreo 30 de adolescenti, dupa ce cu pietroiul respectiv a trebuit sa sparg un geam. Daca ne-ar fi vazut cineva ar fi zis cred ca cine stie ce facusem sau urma sa facem.

Revenind la poem, il vad ca pe o incursiune usoara intre sacru si profan, unde profanul e reprezentat de geamuri iar sacrul de vitralii. Motiv pentru care finalul mi se pare foarte potrivit.

E bine ca stii macar cine a inceput. Si ca n-a durat.La mine a durat cativa ani buni dar spre norocul meu nu s-a cronicizat. Sau cine știe.Multumesc.

E scrisă pe-acum? Mi se pare foarte contondentă în spațiul actual. Un Sisif mai spiritualizat.

Iți multumeste pentru popas un puști de 16 ani.Din fericire acum nu ma sunt atat de ... contondent. De fapt cred că si in adolescenta am bravat. Mă intereseaza daca incercarile mele se pot numi poezii.