Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Meditație

2 min lectură·
Mediu
Prietena psihologă, Sorina, m-a condus în câteva
meditații. O dată am închis ochii și am intrat în
grădina din spatele casei bunicilor, la Sinaia.
Mă vedeam copil făcând poduri din bețigașe între
cele două mușuroaie mari de furnici fără să mă gândesc
că poate au regine diferite.
Vedeam din curte telecabina jumătate albastră și
jumătate roșie răsărind și apoi ascunzându-se între
brazi. Dacă ridicai privirea, se zărea și vârful Caraiman
cu pete de zăpadă.
Eram fascinat de varietatea păsărilor, începând cu
mierlele negre cu cioc portocaliu (mierloiul avea această
distincție) până la gaițe cafenii, pătate cu albastru în penaj
și coțofene îmbrăcate în culorile echipei U Cluj.
Mă cuprindea bucuria acelor clipe ale copilăriei, liniștea
poieniței de după gard, foșnetul pădurii coniferelor, care
uneori îmi inspira o voluptoasă teamă, cocoșii mă trezeau
dimineața, nederanjându-mă precum un ceas deșteptător.
Soarele intra pe ferestrele verzi, libelule uriașe
zbârnâiau pe terasă, albastre. Bunica ne spunea că unde
nu intră soarele intră doctorul și Mariana cu mine, o
credeam. Bunicul în fotoliul său mă intimida când mi se
adresa ”Ia vino să-ți fac părul permanent!” Mariana era
mai îndrăzneață, fugea și sărea în brațele lui, râzând.
Îmi plăcea să-l văd proiectând pe masa din sufragerie,
lucra la tot felul de inovații, folosind rigla de calcul.
De pe atunci mă fascinau pietrele, le adunam după
culoare, le spărgeam, unele aveau reflexe argintii,
altele cenușii cu fire de calcit, cum știu acum. Nu-mi
trecea prin minte că voi fi geolog și le voi desluși.
Mariana își făcea temele de vacanță în caietul cu
linii și coperți din carton.
Bunica mai aduna oase pentru Laica, o cățelușă
hoinară, poate fostă cosmonaută, ce intra la
noi în curte ca la ea acasă.
Apoi încet reveneam în cabinet și mă simțeam
ca după o ședință de yoga-experiență pe care
am trăit-o. Și căpătam înapoi zâmbetul pierdut
în armată când nu m-am transformat în mașină
de război,
Până aici m-a condus Marta, prima mea psihologă
cu care mă întâlneam o vreme, săptămânal.
Nu mai știu nimic despre ele.
29 mai 2023
061522
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
341
Citire
2 min
Versuri
44
Actualizat

Cum sa citezi

Victor Țarină. “Meditație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-tarina/poezie/14173054/meditatie

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLM
Distincție acordată
Liviu-Ioan Muresan
fără comentarii. Îmi permit asta. Profunzimea o lăsăm cititorilor.
0
@victor-tarina
Victor Țarină
LIM, Multumesc pentru stea si generozitate.
0
@cont-sters-55051
Distincție acordată
Cont șters
iUmor,
mi-a plăcut mult,

vezi că aici ” Până aici m-a condus Marta, prima mea psihologă
cu care mă întâlneam o vreme, săptămânal.”
ai ” ... cu ca ...”
sîc,
:)
0
@victor-tarina
Victor Țarină
Maria, mi-ai facut-o. Bine ca nu e ca cu. Corectez. Multumesc de stea.
0
@cont-sters-55051
Cont șters
o tot citez pe mama, zicea ” e dat de la natură (ca) copiii să fie mai deștepți și mai frumoși ca părinții, :)

( vezi, până și mie mi-i greu să evit ca co, și zici bine ai avut încă noroc :)
0
@victor-tarina
Victor Țarină
Multumesc pentru observatie.Doar acum am observat raspunsul tau.Uneori textul se scrie cum vrea el.
0