cacialmaua

un poem reusit din n puncte de vedere.
ce remarc e puterea sentimentului in acest pasaj din secretele cacialmalei ca spatiu:

\"că moartea
este o plimbare pe un câmp
plin de floarea soarelui și lacrimi
pe care trebuie să mergi
cu picioarele îngropate până la genunchi\"

doar cel ce regreta ceea ce se pierde invie in sine totul.
in contradictie sadica cu o alta stare:
\"știam că târziu în noapte
voi fi în bucătărie
privind la lumina neonului martir
fructele imprimate pe fața de masă\"

Am impresia că ai mai modificat de la prima postare, fiindcă titlul mi se părea că nu se potrivea cu începutul. Acum se potrivește nu numai cu începutul, ci și cu toată starea și senzațiile. E un typo la... nu o altă lumeA?

cornelia, multumesc de citire si de semn lasat
monica, da. era a;tfel si mi-am dat seama ca inceputul avea acel artificiu inutil. si am modificat si typoul. multumesc:)

un poem plin de imagini și imaginație. teama legată la gură, ochii nituiți care nu vor să vadă dincolo de fereastră, ploaia bătând cu degete înmuiate în gură, toate acestea imprimă stările pe care vrei să le induci.

iată o superbă imagine:

\"lacrimi
pe care trebuie să mergi
cu picioarele îngropate până la genunchi\" care este însoțită, de altfel, de o mare tristețe.

mi-a plăcut.

Ottilia Ardeleanu