Despre sfinți

Privea tavanul alb, o bucată de cer din care au plecat toate făpturile protectoare, că uneori chiar întreba dacă nu era păzit de fericire, inclusiv îngerii. În limbaj teologic, fapta asta era incriminată, curvie. Așa înțelegea femeia modul de a-i răsplăti monahului Iosif. Îi salvase băiatul paralizat și de mai multă vreme o dorea cu cea mai păgână poftă. Prin el trecea o dublă energie, se regăsea prin puterile de vindecător, dar, în alternanță, greu își înfrâna înclinația spre plăcerile cărnii. Prea dese gânduri mergeau către ispita sfințeniei. Ea era sursa palpabilă de trecere într-un alt mod de simțire. La întâlnirea asta se cerea discreție, scenele aveau să fie mai tari decât orice imaginație sau film xxx văzut pe laptop și veneau dintr-un firesc sentiment de dragoste, la potrivirea căreia s-au adăugat cuvintele. Două înțelesuri diferite, predica și viața, îl urmăreau pe monah. Ce sentiment ai într-o cameră de hotel? Poți să bei liniștit o sticlă de vin, o cafea, mai fumezi trei țigări, cu multe îndoieli arunci privirea în parcare, poate zărești silueta din umbre. Neliniștea dinaintea întâlnirii. Auzea cuvintele de la ultima slujbă, îndemnurile Sfântului Pavel: “nu împliniți poftele firii pământești!”. Un adevărat tremur pusese stăpânire pe mâinile vânoase, succesive noduri în gât l-au făcut să roșească. La asemenea întâmplare persistă tracul lui “prima oară”, chiar și printre rugăciuni. Cu brațele deschise pe pat aștepta ca un Crist sărutat de Magdalena, nu căuta nimic în afară. Era vremea rânjetului înghețat de februar. Spațiul îl măsura din înclinația capului, suficient limitat la cât cuprindea cu brațele deschise, altfel s-ar pierde ceva. Privea intrarea ei, un gest de curaj fără seamăn, la a doua întâlnire. Până la urmă, ce poate să-ți facă un îndrăgostit? Loc mai sigur nu găsea decât în brațele puternice. Nimic nu-i mai important, să fii iubit(ă)! Aici se terminau cele mai lungi întrebări, idei despre valoarea libertății, că nu poți ajunge la nimic lipsit(ă) de dragoste. Ce căutăm în îmbinarea asta dintre vis și realitate atât de bine exprimată în trup? Cu siguranță transcendența atracției, vrem partea din dorință ascunsă-n subconștient. Întâmpinarea avea ceva din îmbrățișarea îndrăgostiților sau “Sărutul” de Rodin, mâinile coborau încet de pe mijloc până pe fese, ușoară plutire. Hainele în aer erau precum ultimii nori care mai umbresc înălțarea. Cum arată două trupuri descoperite peste veșmintele imaginației? Inegalabile opere de artă. De câteva ori văzuse aproape o femeie goală, multe zile i-au trebuit s-o scoată din gând printr-o voință puternică. Nu era cumva vina Celui ce făcuse perfecțiunea empirică? În cameră aburii desenau preludiul unei apropieri nebune. Mai contează cât timp a fost în păcat, nu era doar răzbunarea unor gânduri cultivate prost? Niciodată n-a gustat mai din plin partea de timp cu chip de femeie. S-a trezit cu mâna peste locul gol, cutele de pe așternut erau singura dovadă că ispita nu a fost doar o himeră. Ce încercare avea să-i fie imaginea singurei iubiri adevărate! Nu s-a eliberat niciodată. Vedea dincolo de icoane sau suprapus perfecțiunea formelor feminine, nu înțelegea nicio impunere din afara firii. - Spune-mi, ce ai pe suflet, fiul meu! erau cuvintele blânde ale duhovnicului Anastasie, nu te lăsa cugetul să-i ascunzi ceva. - Aseară, n-am rezistat ispitei! Mi-e greu să spun… - Nimeni nu e fără greșeală, așa n-ar mai fi avut rost întruparea! - Și trecem prin timp ca să-i punem răbdarea Lui la încercare?! Cum e înțeleasă duplicitatea noastră? - Ascultă, dacă ai iubit cu adevărat, n-ai păcat! Ducem povara dublei naturi, dar prin dragoste realizăm ceva peste concepte. Desigur, de acum ai să vezi legăturile lumii. Nu te condamn, ar fi o prostie! - Pot să mai rămân aici? - Deja cunoști gustul libertății. Mai poți mânca de post? N-am să pun niciun înger cu sabia învăpăiată la poartă, ești binevenit oricând! la plecare a întors privirea spre grota săpată în stâncă, se întreba dacă vorbise într-adevăr cu cineva.