Ciobotaru Cristi

Aș vrea să sper că pot tăia clipa asta prinsă cu tot dinadinsul de colțurile orelor și că ne vom vedea pe tărâmul rotund într-o nouă încercare fără tic-tac doar câteva raze o terapie de

Deși e fum îți pot pătrunde silueta într-un sens care sfidează algebra trupurilor iubito simt apăsând pe umerii goi șoaptele muzicii tale poate tu vezi prin ochii mei cu buzele lipite

anesteziați peste întuneric de o lumină bruscă ca un potențiator de senzații e limpede atingerea ta mă aruncă într-un incendiu perpetuu deasupra resentimentelor citesc pe buze jurnalul

pe aleea salcâmilor deshumați când din lumină rămâne un cimitir și clădirile mimează doar umbre poți să-mi atingi buzele întru însemnări pe balanța timpului unde gheața se apleacă râzând peste

când inima zvâcnește de aș putea aduna în pieptul tău sângele pierdut să rup pânza deșerturilor în două miraje de mângâieri neprogramate și efectul nisipului pe trupul ud printr-un tunel al

ce mă împarte în cioburi de cenușă când stau pe fotoliu la marginea unui gând și cursul jaluzelelor se varsă din tălpi singurul semn că plopii s-au aplecat peste tine cu frunzele lor

în verticalitatea zilei din chiria timpului vibrează muzica asta se zbate în brațele tale prin fumul dens al dorințelor rămâne o călătorie pe fâșia de suflet în buzunarul rupt două bilete la

ce senzație dă apropierea pe muchia unui cristal de timp operația pe creier sub anestezia simplă a gândului singurul lucru care contează în detenția suspendată acum aruncă-ți privirea printre

de ce m-am retras pe drumul șerpuitor într-o inevitabilă ședință a contrastelor să-mi înalțe trupul cristalizat din cenușă în adânc o clepsidră pe marginea căreia mi-am ars tălpile în forma

nimic nu se schimbă la masa tăcerii nici scaunele crescute din cuvânt în mine stropi de lumină dau contur clipelor suprarealiste sculptate de brâncuși poate pe umeri vei însemna ceaiul ăsta

din muzica asta însemn marginile petrecerii într-o continuă expansiune pe harpa dorințelor din umbră nimeni nu mai pășește desculț pe mozart s-ar pierde ritmul spre moarte doar în cuvânt o

cum să simți de la distanță poți traversa culoarul peste timp doar în gând pe brațe ridurile ultimei îmbrățișări din afară suntem doar clipe în cădere gustul amar al gesturilor pe

aici se sfârșesc condamnările nici un vers comun pe culoare separate doar noi ne vom deschide din tăișul sărutului pe rugul aprins al dorințelor ne vom naște din brațe genunchi în toamna celor

Dacă dragostea e un mod superficial de a te afirma peste timp, nimeni nu mai spune ce simte, de ce mai avem nevoie de cuvine? Asta e întrebarea care îmi macină fiecare pas, într-o lume care se afundă

m-ai compus cu pricepere într-un început din brațe albe aceeași voce doar că prin mine trec să însemne nenumărate capitole din înalta scenă cu același final în semnul exclamării aici pictez

scriu și însemn pe nori fiecare pas timpul derulează momente întru dragoste nebună când vinul va marca prelungirea buzelor deschide cerul pentru trăiri inegalabile să bem din sângele clipei

dimineața asta pășesc pe cerul dezvelit sculptez coapsele cu brațele celor plecați și caut neîntrerupt ieșirea din moarte visul încrețit pe scoarța așteptării doar să crezi în urcarea

urc pe sprânceana atracției în rostire să-mi rămâi o sursă palpabilă a plăcerii când treptele s-au adâncit în priviri pașii pierduți mai caută un loc în suflet din urmele încrustate pe o zi

apropiete brațele sunt o vioară muzică divină după fiecare îmbrățișare un masaj pe suflet din aerul alpilor irezistibilă tentație o piruetă înainte de plecare ca și cum azi nu ar fi fost o zi a

Din formele sculptate pe suflet o altfel de muzică imprimă pașii pierduți la fiecare sosire păstrează un loc la masă cu îngerii să-ți spun câte vise în sens unic au consolat întâlnirile

În zadar căutarea unui loc de cazare la înălțimea fericirii să simți gustul buzelor în toate formele pe toate dorințele nerostite duc tăcerea prin zgomotul ușilor în suflet toate sosirile poate

O zi sub semnul exclamării răsare pe cerul stins ceasul ticăie în așteptări curge prin ovalul nebun o strângere de mână sărutul cald din pântece nașteri pe culmi dorință ascunsă un minut să

Gust din curgerea zilelor câte puțin din luna consemnată în adăpostul trecătorilor pașii pe nisipul fierbinte semne de lumină drumul prin pasajul momentelor spre o nouă sculptură din sarea