Puțină dragoste pe muzică
Aș vrea să sper că pot tăia clipa asta prinsă cu tot dinadinsul de colțurile orelor și că ne vom vedea pe tărâmul rotund într-o nouă încercare fără tic-tac doar câteva raze o terapie de
În sfârșit simplu
Deși e fum îți pot pătrunde silueta într-un sens care sfidează algebra trupurilor iubito simt apăsând pe umerii goi șoaptele muzicii tale poate tu vezi prin ochii mei cu buzele lipite
Împăcare
anesteziați peste întuneric de o lumină bruscă ca un potențiator de senzații e limpede atingerea ta mă aruncă într-un incendiu perpetuu deasupra resentimentelor citesc pe buze jurnalul
O sferă din noi
pe aleea salcâmilor deshumați când din lumină rămâne un cimitir și clădirile mimează doar umbre poți să-mi atingi buzele întru însemnări pe balanța timpului unde gheața se apleacă râzând peste
Mai sincer așa
când inima zvâcnește de aș putea aduna în pieptul tău sângele pierdut să rup pânza deșerturilor în două miraje de mângâieri neprogramate și efectul nisipului pe trupul ud printr-un tunel al
Natural la limite
semnul ăsta născut dintr-un fulger cu pântecul larg cât o cugetare înalță nevoia unei mângâieri când citesc scrisoarea de reacții sau ce a mai rămas din cutia poștală peste curgere orice cuvânt
Pasaj peste realitate
ce mă împarte în cioburi de cenușă când stau pe fotoliu la marginea unui gând și cursul jaluzelelor se varsă din tălpi singurul semn că plopii s-au aplecat peste tine cu frunzele lor
Pe corabia destinului
în verticalitatea zilei din chiria timpului vibrează muzica asta se zbate în brațele tale prin fumul dens al dorințelor rămâne o călătorie pe fâșia de suflet în buzunarul rupt două bilete la
Un timp neprețuit
ce senzație dă apropierea pe muchia unui cristal de timp operația pe creier sub anestezia simplă a gândului singurul lucru care contează în detenția suspendată acum aruncă-ți privirea printre
Culoar prin suflet
de ce m-am retras pe drumul șerpuitor într-o inevitabilă ședință a contrastelor să-mi înalțe trupul cristalizat din cenușă în adânc o clepsidră pe marginea căreia mi-am ars tălpile în forma
Brațe spre cer
nimic nu se schimbă la masa tăcerii nici scaunele crescute din cuvânt în mine stropi de lumină dau contur clipelor suprarealiste sculptate de brâncuși poate pe umeri vei însemna ceaiul ăsta
Cortină peste gânduri
din muzica asta însemn marginile petrecerii într-o continuă expansiune pe harpa dorințelor din umbră nimeni nu mai pășește desculț pe mozart s-ar pierde ritmul spre moarte doar în cuvânt o
Chip pe trepte
cum să simți de la distanță poți traversa culoarul peste timp doar în gând pe brațe ridurile ultimei îmbrățișări din afară suntem doar clipe în cădere gustul amar al gesturilor pe
Să însemni
aici se sfârșesc condamnările nici un vers comun pe culoare separate doar noi ne vom deschide din tăișul sărutului pe rugul aprins al dorințelor ne vom naște din brațe genunchi în toamna celor
Artist din depărtare
m-ai compus cu pricepere într-un început din brațe albe aceeași voce doar că prin mine trec să însemne nenumărate capitole din înalta scenă cu același final în semnul exclamării aici pictez
Vis din atracție
scriu și însemn pe nori fiecare pas timpul derulează momente întru dragoste nebună când vinul va marca prelungirea buzelor deschide cerul pentru trăiri inegalabile să bem din sângele clipei
Urcare peste timp
dimineața asta pășesc pe cerul dezvelit sculptez coapsele cu brațele celor plecați și caut neîntrerupt ieșirea din moarte visul încrețit pe scoarța așteptării doar să crezi în urcarea
Un loc din umbră
urc pe sprânceana atracției în rostire să-mi rămâi o sursă palpabilă a plăcerii când treptele s-au adâncit în priviri pașii pierduți mai caută un loc în suflet din urmele încrustate pe o zi
La distanță
apropiete brațele sunt o vioară muzică divină după fiecare îmbrățișare un masaj pe suflet din aerul alpilor irezistibilă tentație o piruetă înainte de plecare ca și cum azi nu ar fi fost o zi a
This is love
Din formele sculptate pe suflet o altfel de muzică imprimă pașii pierduți la fiecare sosire păstrează un loc la masă cu îngerii să-ți spun câte vise în sens unic au consolat întâlnirile
Drum prin semne
În zadar căutarea unui loc de cazare la înălțimea fericirii să simți gustul buzelor în toate formele pe toate dorințele nerostite duc tăcerea prin zgomotul ușilor în suflet toate sosirile poate
Semnul dragostei
O zi sub semnul exclamării răsare pe cerul stins ceasul ticăie în așteptări curge prin ovalul nebun o strângere de mână sărutul cald din pântece nașteri pe culmi dorință ascunsă un minut să
Sculptură din sare
Gust din curgerea zilelor câte puțin din luna consemnată în adăpostul trecătorilor pașii pe nisipul fierbinte semne de lumină drumul prin pasajul momentelor spre o nouă sculptură din sarea
Distanța gândurilor
La capătul răbdării o ultimă alungire a timpului citesc emailul veștilor timide căsuța albă din colțul retinei drumul prin speranțe străpunse spre mijlocul hemoragiei de
Invitație la ziua soarelui
În ziua asta gradele au ritm bat la geamul unei zile toride căntă valsul uitării pe ringul trecerii duc bătălia stărilor când împăcarea înseamnă sărutul degetele sunt o margine a
Resemnare la înălțimi
Pe străzile consacrate uitării spre ultima sclipire de moarte rar un chip înțelept doar cei trecuți sub semnul exclamării pomii stau drepți în fața gloanțelor tensiunea crescută în
Mai cântă sculptorii
Din nervul optic al lumii sculptată viziune a zbaterilor inutile cu iz de reîncarnare un fel de punct și de la capăt mai poți crede salvarea stă în sărutul unei statui atingerea
Calendar de dorințe
Azi când am spart ceainicul în speranța unui duh al dorințelor a zis să-i cer orice chiar și dragoste totul cu acordul ei câteva versuri de suflet ca un fel de incantație să ard mocnit
Prin clepsidră
Rămâi cu mine prin scurgerea vremii cât e de târziu granulele amintirii curg prin tunelul trecerii continuitate totul rămâne gravat aici pe tabloul momentelor noua dimensiune e un loc chiar
Captiv pe malul opus
Cu câtă dăruire îmi poți povesti simpla trecere pe malul opus reciful de corali ploaia printre raze însemnând deschiderea cortinei din nori în schimbare pot să ajung la refacerea
Călător prin timp
Pe străzi lungi capătul e departe aud un psalm vocile unor îngeri mă cuprind cu aripile un loc de odihnă la jumătatea drumului trec prin vântul opus sunt cu tine câți pași au trecut pe
Vise intersectate
Pătrund într-o altă realitate nu mă mai tem aici te găsesc prin amintiri prin hărțile gândului mi-e ușor aici trecătorii par celule acum e liniște prin tine cunosc noua climă îți dăruiesc noul
Primăvară pe suflet
N-am înțeles de unde atâta liniște bați la ușă senină ești cu mine pentru un anotimp îmi aduci singura stare pe inimă ce viscol îmi va pătrunde sub cămașa iubirii ne învelim cu razele
Inițiere pe Agonia
Pe străzile astea cu lumini paralele cuvintele își caută locul undeva pe suflete pe site ele prind rădăcină udate de izvorul artei din cercul unor poeți mi-au crescut tălpile descoperind
Vacantă în insula iubirii(noul Ierusalim)
Mi-au mai rămas bilete la singura plecare așteptată tu-mi cânți pe suflet când îmi răsună liniștea în profunzimi cu degetul fixat pe chitară între corzile trecerii îmi grăbești trecerea cu un
