Ciobotaru Cristi

La capătul răbdării o ultimă alungire a timpului citesc emailul veștilor timide căsuța albă din colțul retinei drumul prin speranțe străpunse spre mijlocul hemoragiei de

În ziua asta gradele au ritm bat la geamul unei zile toride căntă valsul uitării pe ringul trecerii duc bătălia stărilor când împăcarea înseamnă sărutul degetele sunt o margine a

Pe străzile consacrate uitării spre ultima sclipire de moarte rar un chip înțelept doar cei trecuți sub semnul exclamării pomii stau drepți în fața gloanțelor tensiunea crescută în

Din nervul optic al lumii sculptată viziune a zbaterilor inutile cu iz de reîncarnare un fel de punct și de la capăt mai poți crede salvarea stă în sărutul unei statui atingerea

Azi când am spart ceainicul în speranța unui duh al dorințelor a zis să-i cer orice chiar și dragoste totul cu acordul ei câteva versuri de suflet ca un fel de incantație să ard mocnit

Rămâi cu mine prin scurgerea vremii cât e de târziu granulele amintirii curg prin tunelul trecerii continuitate totul rămâne gravat aici pe tabloul momentelor noua dimensiune e un loc chiar

Cu câtă dăruire îmi poți povesti simpla trecere pe malul opus reciful de corali ploaia printre raze însemnând deschiderea cortinei din nori în schimbare pot să ajung la refacerea

Pe străzi lungi capătul e departe aud un psalm vocile unor îngeri mă cuprind cu aripile un loc de odihnă la jumătatea drumului trec prin vântul opus sunt cu tine câți pași au trecut pe

Pătrund într-o altă realitate nu mă mai tem aici te găsesc prin amintiri prin hărțile gândului mi-e ușor aici trecătorii par celule acum e liniște prin tine cunosc noua climă îți dăruiesc noul

N-am înțeles de unde atâta liniște bați la ușă senină ești cu mine pentru un anotimp îmi aduci singura stare pe inimă ce viscol îmi va pătrunde sub cămașa iubirii ne învelim cu razele

Pe străzile astea cu lumini paralele cuvintele își caută locul undeva pe suflete pe site ele prind rădăcină udate de izvorul artei din cercul unor poeți mi-au crescut tălpile descoperind

Mi-au mai rămas bilete la singura plecare așteptată tu-mi cânți pe suflet când îmi răsună liniștea în profunzimi cu degetul fixat pe chitară între corzile trecerii îmi grăbești trecerea cu un