George Pașa

Textul, cu trimiterile sale din subtitlu, m-a acaparat, fiindcă experiențele personale și lecturile mele din primii doi autori numiți, Borges și Kafka, au avut și în mine un ecou asemănător. La fel, este vizibilă și experiența personală auctorială, lectura despre lumile multiple, trăirile „între lumi” despre care ați mai scris cu un alt prilej.
Textul are, fără îndoială, factură eseistică, apropiindu-se ca stil de scrierile lui Borges din „Cartea de nisip”, la care și faceți trimitere. Vorbiți despre „poarta Legii” cu care se confruntă și Josef K. din „Procesul” kafkian.
Am sesizat și viziunea oarecum SF, cu perspectiva unui viitor al omului angrenat într-o vastă rețea computerizată. De fapt, experiența-limită cred că a fost imboldul acestei scrieri, îmbinată desigur și cu lecturile aferente.
Oricum, ar fi multe de zis. Scrierile dumneavoastră de acest gen sunt fascinante, de aceea laș deschis lecturii textul acesta, recomandându-l cititorilor, care vro avea în mod sigur și alte lucruri de spus.

„dacă am spus”

Ariana, dacă am că textul ar fi ușor dulceag pentru gusturile mele, mă refeream tocmai la finalul acela, pe drept apreciat drept clișeistic. Însă, citind de mai multe ori, mi-am dat seama câtă naturalețe exprimă acele trei versuri, iar luate în contextul întregului text ar fi doar „colțul ciobit al cubului”, ca să utilizez și eu formularea lui N. Stănescu, devenită deja clișeu în aprecierile critice.
Perfectul condiționalului-optativ, „s-ar fi mutat”, mi se pare mult mai potrivit, atât la nivelul ritmului poetic, cât și al sensurilor, fiindcă nu e vorba aici de simultaneitate, ci de relația cauză-efect. Însă tu procedezi cum crezi. Intuiția inițială a poemului eu spun că nu te-a înșelat.
Felicitări pentru poemul acesta, că nu am zis inițial, însă, acestea sunt implicite.

Domnule Petrea, am remarcat faptul că, în două texte consecutive, ați utilizat simbolul Mărului (majuscula vă aparține!). Nu mai spun că l-am văzut într-o multitudine de texte (asta ca să știți că vă lecturez creațiile). Nu înseamnă că e rău să utilizați un laitmotiv, dar poate că ar fi bine să mai aveți în vedere și alte motive literare și o tematică mai diversă.
Mult succes vă urez!

„clasat la atelier”, desigur

vorba lui Shakespeare. Textul a fost clasat la offtopic dinainte să fie înstelat. Dacă ar fi fost o parodie reușită, l-aș fi evidențiat, nu l-aș fi trimis la Atelier. Subtitlul acela, cu trimitere la o melodie ridicolă, este, într-adevăr, de mare artă. (!) Apreciez umorul fin, nu pe cel grosier, cum constat că este în textul domnului Stănică.
În rest, mă bazez pe expertiza mea. Eu nu apreciez textele pe criterii de prietenie. De aceea, vă rog frumos să încetați să atacați deciziile editoriale și comentați pe text!
Vă mulțumesc pentru înțelegere!

Am citit și recitit textul. Până la urmă, în context, am discernut sensurile mai puțin perceptibile ale imaginilor poetice controversate.
Vă mai așteptăm cu alte creații!

Ați vrut să spuneți „schimbări”.

Cred că în versul al patrulea ați vrut să spuneți „lipindu-se de viață”. În rest, mai schimbați ritmul, dar este alegerea dumneavoastră, pe care o respect.

Are și o poantă subtilă. O puteți reîncadra la epigramă.

va pogorâ (va pogorî)

descifrază

Din păcate, aceasta nu este epigramă. Sper că v-ați dat și dumneavoastră seama. Textul, încadrat la personale, are totuși o glumă prea facilă.

Mai aveți erori de redactare: majuscule la inițialele unor cuvinte care nu sunt substantive proprii: „Tehnologiei”, „Parte”. Și nu e poezie. Poate încadrați la personale sau la proză (deși nici proză propriu-zisă n-ar fi):

Cred că ar trebui să acceptați regulile sonetului sau să scrieți alt tip de poezie în prozodie clasică.

Aveți sensibilitate creatoare și cred că, dacă evitați rimele pre facile, citiți mai multă poezie (atât clasici, cât și poezie actuală), aveți șansa să progresați. Filon poetic există ,fără îndoială.

Textul e cam dulceag pentru gustul meu, dar, ca să fiu obiectiv cât de cât, l-am recomandat cititorilor. Pare un text mai vechi, dacă nu mă înșel. Însă are un ceva al său, pe care aș vrea să-l vadă și cititorii. De aceea, nu zic mai mult.

Textul e bun. Corectați aici: „sub tricoul tău dupa care” (îi lipsește căciulița lui „ă”.

Imaginea poetică „hohot prelung de rouă” este cam exagerată. Ar mai fi „nemurire năstrușnică”. Textul nu este chiar rău.

Văd că ai spor la saga asta cu Vasile, bețivul eminent al orașului (sau al satului, că nu mai știu, parcă într-unul dintre poemele seriei era pe-aproape de mine, la Puchenii Moșneni!). Glumesc, desigur, este un erou de hârtie și normal că nu confund realitatea cu imaginația, deși neîndoielnic ele se intersectează, fiindcă (mi-e silă să mă citez, dar nu-mi vine altceva în minte!), orice poveste pleacă din viață și se-ntoarce în viață.
Dincolo de derizoriul existențial, de trimiterile mai directe sau voalate la Apollinaire, la Salinger (în titlu) sau la eroi-comicul lui Brumaru (cu al său Julien Ospitalierul, mult mai cizelat decât Vasile), textul are substanță originală, chiar dacă nu este cel mai reușit din seria sus-numită.
Mi-au plăcut trimiterile la cele trei grații, aici niște legendare comuniste la o manifestație de 23 august care sunt ridicate la rangul de amazoane și îl „exploatează” pe Vasile. Derizoriul acesta mai amintește și de Boccaccio.
Sunt multe formulări șugubețe în text, dintre care aș preciza doar două: „modernitate, te-aș hali dar n-am elanul/atât de simplu și pe-atât de necesar”; „să mă ridic, și să le tulbur planul,/uitând că mi-s mahmur îmi regăsesc avântul”.
Las deschis textul și pentru alte cugete cititornice!