cu umor, dar și cu tristețe, că tendința este de a transforma site-ul acesta într-unul de ghicitori. Mă rog, sunt și ele specii literare.
Dar de, ispita-i mare! :)
Corectez: „ghicitoarea este și ea specie literară”.
Și eu tot la dor m-am gândit, adică sunt în acord cu Amanda, dacă tot m-am oprit aici cu acea „constatare”.
=Vântul /adiere– nu are miros, nu se aude mereu, îl simți ca un fior, trece lin.
=Frica sau emoția/atac de panica – vine brusc ca un fior, invizibilă, fără sunet sau miros.
=Gândul – la fel de tăcut, fără miros, dar îl simți.
=Fiorul dragostei – poetic spus, exact cum descrie versul.
Răspuns final Fiorul
ești cea care a găsit soluția, simplă de altfel, dar mă bucur nespus. Și te felicit! E aici un joc, dincolo de feisbuc unde orice formă poetică se degradează. De fapt, nici nu prea am citit ghicitori în zona aceea.
Erika, fiorul nu poate fi din nou fior în versificație, însă fiorul cu care mi-ai transmis este de apreciat.
Florine, totdeauna cu respect între noi, așa mi se pare universal!
George, nicio tristețe în ghicitori, dimpotrivă, un joc de anvergură cu vocabularul și tot ceea ce știința a inoculat în noi. Este distractiv și deconectant.
DOR este nemuritor!
Cu mulțumiri tuturor!
Dar de, ispita-i mare! :)