Mielul

Textul acesta ar merita mai multă atenție din partea ta, fiindcă aici te folosești mai puțin de întortocheri sintactice. În primul rând, ar trebui să utilizezi toate semnele dde punctuație, odată ce le-ai folosit în mare parte. Problema este, în special, la primele patru versuri, dar nu numai. În al doilea rând, ar trebui să modifici în anumite pasaje unde nu există o logică gramaticală: „Inspir din fade versuri, a locui, culoarea / Luminii după ploaie, în stih de curcubeu”; „a umbrelor paloarea”; „Și firul Ariadnei de-a fi să se despice”.

nu cred ca ma pricep sa modific...
O sa incerc...

Problema este că, furat de rimă și de ritm, așezați cuvintele cam la întâmplare, poate-poate vor da naștere unor sensuri. Din păcate, aici nu v-a reușit, domnule Petrea. Ce înseamnă asta: „în noapte de a zice”?
Cred că ar fi bine să lucrați îndelung textele, iar atunci când sunteți sigur că merită postate, să procedați la acest lucru. Nu vă forțează nimeni să postați zilnic. Uneori e nevoie de o lungă perioadă pentru decantarea textelor, adică să fie eliberate de impurități stilistice.
Mă întrebam de ce nu încercați să scrieți în vers alb, păstrând măsura și ritmul. Nu e ușor nici așa, dar măcar vă eliberați de această tendință de a forța sintaxa și semantica prin utilizarea rimei. E doar o părere, dumneavoastră procedați cum credeți de cuviință.

În primul rând apreciez faptul că vii cu noi imagini, cel puțin eu nu le-am mai întâlnit la tine. Apoi apreciez faptul că exersezi cezura. Mie mi-a ieșit o singură dată fără să am habar că scriu cu cezură. Dacă aș încerca în mod voluntar, nu știu dacă aș reuși.

Cred însă că exersezi în continuare imitând sonete de Vasile Voiculescu. Nu e nimic rău în asta, prin imitație se învață. Dar ar fi bine să le analizezi mai mult. Au și logică dincolo de formă. Și la tine există o logică în prima parte. Chiar mi se pare că sonetul începe foarte frumos. Văd cum te cerni din ieri spre mâine în strat de amintiri. Are logică.

Apoi ajungi aici
Tu bei adânc din mine a umbrelor licoarea
Tenebrei dintre vise, în nimb de Dumnezeu

Înțeleg așa: tu bei din mine licoarea umbrelor tenebrei. Nu e redundant?

Deci ea bea licoarea umbrelor, înțeleg prin asta că aduce o purificare eului poetic, așa s-ar explica liniștea de la început. Acum mă aștept să urmeze un conflict sau un punct culminant. La conflict cred că te-ai gândit fiindcă începi cu „dar". Ce urmează după „dar" nu mai e foarte limpede. Ce semnificație au mâinile subțiri? Renunță ea la a mai purifica eul poetic? Și salvarea vine din credință?

Desigur, nu știm niciodată exact ce a vrut să spună autorul, dar contează și ce ajunge la cititor. Mie a doua parte mi se pare neclară.

Cred că această neclaritate apare din dorința de a fi original. Părerea mea e că e foarte greu spre imposibil. Toate s-au spus și se vor mai spune. Ce aduce fiecare nou e un pic din sine. Și odată ce te vei elibera de presiunea de a fi perfect și original vei vedea cu câtă dezinvoltură vei scrie. Și scrisul va fi el însuși o recompensă.

Scuză-mă că intervin, dar mi se pare nepotrivit să vorbești despre conflict și punct culminant aici, ca și cum ceea ce e scris mai sus ar fi poezie epică.

Ai dreptate. Mulțumesc pentru atenționare. Eu așa am simțit: că urmează să se întâmple ceva. Într-adevăr însă la sonet vorbim despre volta, nu despre punct culminant sau conflict. Deși uneori eu așa simt: ca un punct culminant.