George Pașa

= Elena, poate ca ai dreptate, nu vreau sa te contrazic. Poate ca in structura \" de profunzime\" a textului se afla mai multe intelesuri decat am dorit eu. Daca diseci firul in paisprezece, asa cum spui, poti intui si altceva. Iar ca \"balanta\" mai cantaresti totul pana a ajunge la niste concluzii. Eu sunt in zodia Taurului, de aceea incapatanarea de a merge impotriva curentului de aici imi vine. Numai bine!

=Interesanta meditatie asupra adancurilor vremii prin care fiinta poetica iese din exilul interior, integrandu-se in armonia cosmica. Disting prin expresivitate si profunzime ideatica urmatoarele imagini: \"scuturam apa mortii/ cu pesti cu tot\",
\"inaltimea muntelui creste in gand
mormantul unei lacrimi\",
\"un ochi mai orb decat altul
oceanul mai adanc decat oceanul\". Chiar daca am sg rezerve, nu ma voi pronunta, deoarece eu consider ca un poet deja format stie mai bine ce are de facut si nu trebuie sa cedeze in fata impresiilor cititorului. Dar uneori trebuie sa tina cont si de ce reprezinta in ochii celorlalti. Voi mai reveni, pentru a-mi da seama de ceea ce va individualizeaza in peisajul divers al liricii vremii. Cu bine!

Elena, ca de obicei, citesti si comentezi un numar important de texte de pe site, fapt pentru care te admir. Eu am o perioada mai grea, am teze de corectat si-mi pare rau ca nu pot sa ma exprim mai des. Mi se pare ca acest poem nu ti-a placut prea mult, sau ti-a trezit multe semne de intrebare. Amintirea, iubirea nu prea exista aici, desi, referindu-ma la subconstient, ating si erosul, ca fundament al tuturor actelor umane, mai ales creatoare. Dar ca motive, iubirea si amintirea sunt in centrul partii a treia a \"umbrelor...\" Este o poezie mai conceptuala, un fel de analiza a subconstientului si mai putin un \"dicteu automat\". La buna reintalnire pe site.

=Valeriu,
ai surprins unele dintre imaginile definitorii ale textului. Ma bucur ca de aceasta data nu ai intors spatele, cum se intampla cu bustul lui Caragiale din fatza restaurantului \"Bulivar\", in Ploiestiul meu drag. In realitate, acela numai trage cu ochiul( poate ironic, poate, insetat, se uita daca s-a deschis restaurantul!) Multumesc de vizita, primesti o bere din crasma lui nenea Iancu!
=Nutza,
o minge de aur- semnifica luna de pe cer), pentru lovitura drept la tinta. Lasand gluma la o parte, remarc pertinenta comentariului; multumesc pentru sugestii, ma voi gandi la ele. Versul \"in prag de abstractizare\" nu-l pot modifica, intrucat as rapi o mare parte dintre semnificatii, mai ales ca textul face parte dintr-un triptic numit initial \" calatorie in abstract\". Multumesc mult pentru vizita!

= Toti suntem si vanator si vanat, aveti dreptate. Poate ca muza este cea care ne vaneaza, de cele mai multe ori, tinandu-ne in dulcea ei robie. Multumesc pentru vizita!

Elena, culmea, chiar am textul pe care-l astepti tu, e de numai cinci versuri, dar nu cred ca-l voi publica, deoarece n-as vrea ca mesajul lui sa fie gresit inteles. Multumesc pentru atentia pe care mi-o acorzi.

=Dincolo de intentii, cred ca ne transmiti prin acest poem un portret spiritual al barbatului ideal sau, mai degraba, incerci sa dai un \"chip\" principiului masculin. Mi-a placut textul, cred ca ramane deschis interpretarii. Concizia este aici una din calitatile stilului ce faciliteaza deschiderea. Ma regasesc si eu in cautarile, uneori absurde, de a da o forma incognoscibilului. Poate gresesc, dar aceasta este impresia mea. As mai avea multe de spus, dar nu vreau sa rapesc misterul versurilor.
Cu respect,
George Pasa

Frumoasa replica poetica. Poate ca e \"intuitia necesara\" care mie mi-a lipsit. Multumesc din nou pentru trecerea prin pagina mea de ciudatenii.

= Multumesc mult pentru gandurile tale frumoase. Dar sunt un biet om ca oricare altul, nu abur, ci fum. Titlul mi-a venit dintr-odata in minte, dar gestatia acestui poem a fost indelungata. Mai intai am scris \"Intuitia necesara\", dar n-o puteam nicidecum incheia, pentru ca acel gol nascut de cuvinte, da, de cuvinte, imi crease brusc un vid psihic. Iar \"Fiinta de abur\" am scris-o mai apoi, dintr-o suflare, cuvintele parca se asezau singure pe coala hartiei. Daca nu va placea altora, n-am ce face, nu poate fi modificat aproape nimic, poemul nu e al meu, ci al \"fiintei de abur\", energia care i-a dat nastere! Multumesc!

=Nu cred ca se poate numi chiar trisare demersul meu poetic. Mesajul e urmatorul: putem incerca sa imaginam neantul, sa-l intuim, dar va ramane intotdeauna ceva care nu se va revela. De fapt, daca ai fi citit cele 5 \"Calatorii in vid\", ai fi gasit niste imagini ale \"reducerii la absurd a tuturor incercarilor esuate\" de a reprezenta neantul. In al doilea rand, e si un truc de care m-am folosit: parantezele care includ acel gol vor fi deschise de un alt text pe care-l am pregatit, \"Fiinta de abur\". De aceea, \"Intuitia necesara\" a ramas numai ca un poem al cautarii de sine prin explozia de armonii contrare. Multumesc mult pentru vizita!

=Revin, Ioana, cu unele completari, scuzandu-ma pentru faptul ca iti ocup spatiul si timpul. Vreau sa spun ca in versurile citate de mine in comentariul anterior sesizez o revolta interioara impotriva acelor tendinte voluntare sau, intr-o masura mai mare, nepremeditate de inregimentare a creatiei artistice in anumite forme ce tin cont de criterii extraliterare( vezi \"jocul de glezne\") Cordelinele sunt muzele poetice care sunt \"platite\" sa vegheze la capataiul procesului creator si plang pentru ca sensurile nu se reveleaza. Doar si muzele, asemenea tarfelor, se culca sub orice aripa lirica. Strunele, ascultatoare, raspund si unui afon, chiar daca dau note sublime(sensuri) numai la mangaierea unui virtuoz. La buna revedere!

Te vei mira, poate, dar apreciez acest \"ludic pentru coarde\", chiar daca parodiaza, se pare, si unele dintre ultimele mele poeme. Dar nu cred ca ai pierdut din timpul tau pretios pentru textele unui neica-nimeni, si atunci polemica noastra putem spune ca a inceput. Ce apreciez la acest text? In primul rand spiritul ludic, indiferent daca acesta se manifesta in registru persiflant. Eu n-as considera ca avem de-a face aici cu antiliteratura, mai ales ca astfel de creatii sunt deja depasite. In prima parte, in afara incercarii de a parodia prozodia clasica, formele poetice lenese, n-as gasi prea multe idei poetice remarcabile, cu exceptia acelui ras nemotivat in aparenta. A doua parte este mai bine realizata, intrucat permite mai multe interpretari. Citez numai cateva dintre versurile remarcate de mine: \"Uite ca murii, fir-as
rima: a dracu\'
Sa intre viorile. Da!
Voi de colo... Da! Voi de colo... Da, da, voi! Hai! Joc de glezne...\"
\"Nu face sens a zis una
mai inteligenta
Ba face a raspuns alta
si mai lunga
Pe cine plangem noi tu
cordelina
Nu conteaza suntem platite plangi

Sunt onorat de atentia pe care mi-o acorzi din nou. N-am dorit ca acest poem sa placa, poate numai sa lansez mai multe sageti de sensuri spre pieptul dezgolit al poeziei. N-as spune ca sunt nemultumit, poate numai de cuvinte. Iar expresia cred ca este adecvata ideilor. In doua-trei versuri vei gasi mai multe sensuri. Initial subliniasem acele cuvinte si sintagme care trebuiau reluate la lectura de cel putin doua ori. Dar acest lucru nu se face. Prima varianta avea mai mult ritm, dar am hotarat sa o retrag, pentru ca avea prea multe \"rautati si mici scandale\", iar eu sunt, in general, tolerant. Am utilizat si intertextul pentru a ne raporta din nou la marea poezie( primele doua citate le-ai recunoscut, in mod sigur, iar finalul: \"atat\"apartine lui Nichita Stanescu). Multumesc de trecere prin magazia mea de curiozitati!

Revin cu unele explicatii si rectificari. Ramona, textul mi-a placut, mi-am dat seama dupa lecturi succesive ca nu putea fi altfel. Dar ce ti-am reprosat mai inainte mi se intampla si mie nu de putine ori. Poate ca e un defect profesional, acelasi lucru il fac si cand analizez texte consacrate sau cand imi evaluez propria \"creatie\". Remarc, pentru puterea lor sugestiva urmatoarele versuri: \"Te am aici,/ in mine,/ ca un miros de castani/ plouati.\"
Te surprind aici,
ca o maretie a lunii pline
si-a vailor sub punti inalte.\" La buna reintalnire pe site!

Greu de spus! Poate ca nimic nu este intamplator. Poate ca Marele Mesager ne mai trimite\"din cand in cand cate un pui de inger\"( T. Arghezi). Multumesc pentru nemeritata atentie pe care mi-o acorzi!

Textul are coeziune interna, iar exprimarea laconica este adecvata unor structuri lirice meditativ-confesive. Imi place titlul, iar castanul este un motiv poetic pe care l-am utilizat si eu de multe ori. Textul parca lasa in urma sa un parfum demult uitat, trezeste si nostalgii, si regrete, si farmecul trist al sperantei. Simetria secventelor lirice este, din pacate, prea fortata. Parerea mea este ca prea multe comparatii artificializeaza poemul. Dar e doar o parere.

=Ma bucur, Elena, ca ai citit si acest text. Este unul dintre cele care ma definesc, desi sufera, oarecum, de obscuritate. Multumesc, esti unul dintre cititorii mei fideli. Spune-mi, daca e ceva de capul meu si merita sa mai scriu. Daca ai fi cat mai critica, eu cred ca m-ai ajuta si mai mult. Scuza-mi lipsa diacriticelor, dar la inscriere am ales din neatentie limba engleza si rareori reusesc sa-mi corectez textele.

=Interesanta comparatia din incipitul textului! Iar structura\" mirosind a iod si alge\" se poate asocia si cu termenul comparant- \" o femeie proaspat spalata\", dar si cu briza care \" imprastie maracinii unei povesti\". \"Flacara\" sugereaza cumva iubirea, focul sacru al sufletului? Trairea ca alteritate in finalul textului? Voi reveni.

=Ma bucur ca ti-a placut acest text, desi eu nu-l consider printre cele mai bune poeme postate de mine pe site. In ce priveste imaginea marului intins pe care subiectul liric il refuza cred ca ai inteles ca sugereaza dorinta ca pacatul stramosesc sa nu se fi produs. De ce ar fi chinuitor gestul de a ademeni inutil pe barbat? Daca as da un raspuns, n-as face altceva decat sa destram tot esafodajul de idei. Multumesc pentru vizita! Vom mai dialoga.

=Domnule Negoescu, poezia aceasta nu are vreo valoare deosebita, poate chiar deloc, drept dovada ca a aparut la \"Subiecte fierbinti\"! Trebuie sa recunoastem ca acolo mai apar si texte mai putin reusite, cum este si \"Dezvaluiri\". Altele sunt textele ce ma caracterizeaza, unele au fost postate anterior acestuia. Va multumesc pentru sugestii, chiar eu am ironizat uneori \"poezia lenesa, refuzata de idee\". Pe Ioana nu am vrut sa o supar, dar chiar fara niciun epitet?! Poezia nu s-ar transforma astfel intr-un simplu joc al inteligentei, golindu-se de traire autentica? Cred ca voi retrage in curand acest text.