Glorie și onoare

1.Fapta relevă efortul eului de a se metamorfoza în demersuri. 2.Gloria se cucerește greu, satisfăcând orgoliile și ambițiile, însă se pierde ușor, aruncată de pe soclu de obsesiile eșecului și prefăcută într-o mumie. 3.Eul social îl putem intui prin empatia eului personal, când generalizăm percepția individualității sinelui. 4.Forța morală a succesului descătușează elanurile creatoare și inspiră compasiune pentru insuccesul semenilor. 5.Onoarea este o formă a demnității poleită cu cinste.Cine o dobândește își eliberează ipocrizia și fățărnicia din corpul lăuntric și o aruncă în perfidia celorlalți, iar în locul lor zâmbește, suverană, mândria. 6.Cine tace, când gândurile negre vorbesc, și vorbește, când ura tace, își creează din bunătate și bun-simț un totem fidel. 7.Învingător deplin este omul care, deși se simte în anumite perioade învins, își corectează greșelile și le substituie cu un florilegiu despre dreptate și adevăr, scris din momentul nașterii gândului despre sine însuși și până în prezent. 8.Iubirea este o formă a iertării care dizolvă ura. 9.Fericirea îl face pe omul incomplet și fără reper în viață o personalitate completă, responsabilă pe actele proprii și coerentă în ceea ce crede despre el însuși și despre ceilalți. 10.Tonul grandilocvent împrumută sonorități egotiste la oamenii ce-și fac din vanitate o armură impenetrabilă.