Logică și frumusețe

1.Suprafața lucrurilor este tangentă la cercul profunzimii judecății și inversează platitudinea într-o bulversare a minții.Totuși divinitatea își desăvârșește principiile creatoare într-o organizare a omului având ca fundament intelectul. 2.Mă îngrijorează degringolada sentimentelor confuze ale unora și încerc să le oțelesc cu forța spiritului. 3.Simetria este dată de perfecțiunea vieții interioare și își găsește în disciplina matematicii modelul logic desăvârșit. 4.Asimetria dezorganizează sistemele energetice ce pleacă de la modelul atomului și se amplifică la scară cosmică.Dumnezeu este principiul suprem organizator, forța infinită ce conduce galaxia noastră și impune mișcarea orbitală a planetelor în jurul stelelor. 5.Pasărea metafizicii mi-a căzut în sine, am cules-o cu un gând lucid din crisalida eului, s-a transformat în fluture care s-a așezat cuminte pe corolele misticismului. 6.Ochii lucidității se deschid în spațiul virtual al neputinței, orbind nefiindul. 7.Dacă ar fi să aleg între logică și frumusețe, aș opta pentru frumusețea logicii și aș respinge ilogica frumuseții . 8.Straturile suprapuse ale ființării se dezfoliază în foliile existențiale peste care aglutinez laolaltă disperarea cu optimismul, angoasele cu luciditatea și urletul răzvrătirii cu calmul controlului de sine. 9.Oboseala bate cu aripi letargice la porțile ogivale ale limitării umane și se depune în straturi inerte peste tina somnului. 10.Îmi caut liniștea ascunsă în lucrurile dragi, lenevind în imanența lor, la ceas târziu, cu noaptea așezată pe pleoape încețoșând privirea, și mă conjură s-o las în letargia obiectelor neînsuflețite.