Te-am revăzut...

Mmmmmm....

Silviu-Viorel, ori te-a cuprins somnul vocalelor, ori pasarea de gheata ti-a inghetat limba de nu poti ramane decat la sunete nearticulate. Sa-ti spun eu: e un text caldicel, cu vreo cateva sabloane introduse voluntar, spre ciuda celor care umbla la vanatoare de clisee si nu sesizeaza autenticitatea trairii. Poate asa iti vine graiul!

Fără să citesc răspunsul de mai sus am remarcat că autenticitatea trăirilor tale este minată de clișee bătătoare la ochi. De aceea mi-am permis să citesc astfel eliminând tot balastul, iată:

Te-am revăzut.
Bucuria plecase departe.
Ca o pasăre de foc respira,
Amenințată de moarte.

Deodată s-a prăbușit
Într-un vers,
Cu țipăt înăbușit.

Nu te mai iubesc-
Pasărea cu aripi de smoală
Îmi zboară prin suflet
Alungându-te de acolo-
Și graiuri și umblet.

Te-am revăzut de aproape
Cu o pasăre de gheață în priviri:
M-ai acoperit ca un noian de ape,
M-au străpuns amintiri.

Acesta este poemul unic pe care l-am văzut.

Am văzut fără să citesc răspunsul tău de mai sus clișeele și le-am scos ca să citesc poemul adevăratei trăiri cum bine spui și eu confirm că există. Iată:

Te-am revăzut.
Bucuria plecase.
Ca o pasăre de foc respira,
Amenințată de moarte.

Deodată s-a prăbușit
Într-un vers
Cu țipăt înăbușit.

Nu te mai iubesc-
Pasărea cu aripi de smoală
Îmi umblă prin suflet:
Alungându-te de acolo
Cu dulcile graiuri, cu nemișcatul umblet.

Te-am revăzut de aproape
Cu o pasăre de gheață în priviri:
M-ai acoperit ca un noian de ape,
Mi-ai amânat amintiri.

Multumesc pentru intelegerea textului si pentru varianta mult mai buna. Am redus textul, dar nu m-am folosit de versurile tale, n-ar fi corect.

Merge.Trebuie însă de acum încolo să revezi la final poemele cu bisturiul, fără milă.