Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

culegătoarea de trupuri arse

1 min lectură·
Mediu
merg prin gândurile tale ca o culegătoare de bumbac
palmele sângerând în spinii ironiilor arșița mustrării
aparența unui zâmbet-crustă
sub care eflorescența neînțelesurilor inundă noaptea
stoică adun totul în coșul făgăduinței
orele curg pe tâmple și aștept să ajung la sfârșit dincolo
te imaginez întotdeauna între ochiul meu și cercul solar
ne urmăresc aceleași dialoguri-brazdă
arunc revoltată explicațiile
în spatele meu va crește o pădure de silogisme
vor pândi concluzii precipitate ca ploile acide
nu nu voi opri nimic din aceste fragmentări
prin care trecem stupid experimentând orice limită
așez oboseala în mijlocul mesei o faci țăndări
nu accepți decât nucleul meu dur
locusul în care nimeni nu poate să mă zdruncine
nici pașii tăi agresivi nici ridicolul neputinței
presimți cabrarea mea perfectă în dragoste
corpul destins prin întuneric
liant între tine și marginea zimțată a lumii
doar eu îți amintesc plantația de trupuri arse
034.234
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
145
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “culegătoarea de trupuri arse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/238348/culegatoarea-de-trupuri-arse

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa
Imi displace incipitul textului, dar finalul e pe gustul meu. Admir acum ceea ce e mai putin ocultat, e mai spontan si pare a fi o veriga intre autor si receptor:
\"presimti cabrarea mea perfecta in dragoste
corpul destins prin intuneric
liant intre tine si marginea zimtata a lumii\".
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Poemul cultivă o plantație de gânduri de bumbac, iar pe fața lui este desenat un ‘zâmbet-crustă’ ce ascunde oboseala și explicațiile fără sens și inutile.
Între iubit și ‘marginea zimțată a lumii’ este un hiatus în centrul căruia te afli tu, înfășurată în ‘nucleul dur’ al lucidității în dragoste.
Este o poezie deosebit de expresivă, în care se simte încordarea și ‘cabrarea ta perfectă în dragoste’.

0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
George, în prima strofă așa mi-am reprezentat culesul de gânduri nespuse, e poate aridă sau deranjantă comparația, dar închipuirea aceasta tare se potrivește uneori. Mulțam că ai cules mai puțin ocultatul.

Răzvan, fără zâmbetul-crustă necesar indiferent de secunda vie sau moartă, ar fi grea supraviețuirea, cel puțin a stărilor bune. Situarea într-un centrum este esențială în acest \"decor\" poetic. Mulțumesc


Ela
0