Prins

ce ne faceti? de ce nu ne spuneti tot? mi se pare reusit poemu dvs. si as si remarca strofa cu frunti si zabrele... da tot sunt nelinistit ca e ceva de care nu m-am prins...

Poetule care ești, îți mulțumesc în mod deosebit pentru efortul citirii și al notării unui comentariu asupra acestui poem propriu.Titlul nu este al unei ghicitori, ci numai o stare responsabilă a autorului, lesne supus canoanelor artei sale.Scopul artei fiind unul mărturisitor, orgoliul poetulu este de a rezista prin metode specifice de sublimare a trăirilor, eventual, metafore, alegorii și celelalte.Hristos a înviat!

\"Prins in poem ca in menghina\", eul poetic devine, intr-o zbatere tragica pe \"jaratecul cuvintelor\", insasi carnea metaforica a textului vietii. \"Samanta gandului\" incoltita in noi da viata textului. Da, poetul nu a spus totul.

Mulțumesc mult pentru citire, comentariu și aprecieri.Este mai degrabă un regret decât un orgoliu satisfăcut, acela de a nu fi spus totul.

Nu spun ca nu esti autentic cand spui: prins in poem ca intr-o menghina, spun doar ca pare un cliseu deopotriva poetic si gazetaresc, deci, nu cred ca avem aici un inceput bun de poezie, ci mai curand un inceput agonic. Exista doamne si domnisori care scriu asa si se felicita unul pe altul. Dar nu este cazul acum sa mimam, nu?

O luntre despică valurile
Fără luntraș.

Odinioară o îndrumai de la țărm
Cu făclii și eșarfe în vânt.
Acum luminezi ca o scorbură:

Mâinile tale
Acoperă fruntea în piept-
Colivia tristeților s-a închis.

Sămânța gândului a încolțit-
Cheie în lacăt.

Și nu am spus tot.


Odinioară o îndrumai de la țărm
Cu făclii și eșarfe în vânt.
Acum luminezi ca o scorbură:

Mâinile tale ca două zăbrele
Acoperă fruntea în piept-
Colivia tristeților s-a închis.

Sămânța gândului a încolțit-
Cheie în lacăt.

Partea citata este ceea ce am retinut din poezie. mai trebuie lucrata dar e un material brut de calitate. dar, pls, renunta la comparatii frumoase, dar desuete precum

noaptea ca o jumatate fierbinte de zeita tavalita-n laptuci
ochiul ca o zbatere a organului barbatesc la vanatoare telescopica de zane
piatra ca o imensa singuratate a labirintului la scarificiul minotaurului
etc, etc sunt mii si mii de posibilitati de pavoazare a poeziei, care nu folosesc.
Parerea mea si de te-am suparat, iertare. Pot sa si tac, dar este pacat de metafora ta sa o ascunzi printre pigmei:)

Comentariu pe deplin sincer și profitabil, și eu am ezitat la început, acum îmi este clar poemul. Iată, l-am amputat de versurile unui alt poem, nescris.Mulțumesc pentru aceasta!