Semințele pe tipsie răsună ca zaruri

Desi poemul se termina intr-o nota luminoasa, mi se pare totusi prea inchistat in templul ratiunii, vaduvit de acea tensiune ce provoaca trairea din partea lectorului. Iar titlul mi se pare cam nepotrivit. De acord cu alegoria damnarii poetice, cam uzitata, e-adevarat. Un drum poetic luminos iti urez! Hristos a inviat!

Don Profesor,vă mulțumesc pentru citire și comentariu.De fapt, titlul este un vers zburător, un experiment.Ar fi trebuit să ofere el însuși satisfacții la lectură.Eu vă spun că, un sculptor, un pictor redau trăiri proprii în artele lor, chiar mărturisitoare, dar în cadrul unor vectori stilistici personali, și cu propriile măsuri de redare a sentimentelor unor trăiri adevărate.Poemul de față nu are pretenții deosebite, este numai străpuns de frumosul naturii de lângă casă; cercurile apei , de obicei, mai puțin perceptibile, emoții proprii, gânduri reverberate sunt.Adevărat a inviat!