Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Mai întâi am ascultat poezia, dar, ciudat (sau poate că nu!), vocea interioară nu mai era a mea, ci parcă a ta. Am încercat după aceea, ca altădată, să mă detașez și să urmăresc structurile, țesătura de idei, dar tot aceeași melodie o auzeam! Remarc numai suprapunerea, pe alocuri, a planurilor, eul poetic aflându-se într-un dialog cu sine, cu Dumnezeu, cu ființa iubită... Ce mai sesizez în ultimele tale texte este prezența interjecției \"oho\", fie cu rol de a exprima preaplinul sufletesc, așa cum cred că se întâmplă aici, fie cu alte conotații.

E unul dintre textele tale bine realizate. Felicitări!

Pe textul:

„la capătul drumului sunt eu cea lividă. interferențe" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Că moartea e în noi și ne devorează încet-încet nu e o noutate. Ce spui tu nou este că moartea e făptura noastră. Cred în continuare că sunt prea puține cuvinte. Dacă tot ai această tendință, de ce nu scrii poeme într-un vers sau haiku, spre exemplu? E doar o părere, nu trebuie să ții cont de ea.

Pe textul:

„poem cu sânge..." de ioana matei

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sunt câteva versuri mrmorabile în textul tău, în primul rând, versul final. E un text în care parcă se caută pe nenumăratele drumuri văzute și nevăzute chipul Dumnezeirii din om. Un poem despre înălțări și căderi, despre căutarea unei taine ce ține de însăși creația lumii. În ultimele șase versuri din strofa a șasea pare a se regăsi esența textului. Formulările sunt, în opinia mea, voit ermetizate, dar imaginile mi-au revelat un vis straniu pe care l-am avut, cu mulți ani în urmă, când visasemm tot un pergament misterios. Nu știu dacă nu cumva tot printr-o revelare și nu pe cale rațională ai ajuns să scrii acele versuri.

Mi se pare interesantă structura textului. E bine, Petrache!

Pe textul:

„s-a hotărât să accepte naufragiul. despre ora 12 nimic" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am rezonat în special la ultimele două strofe, acestea părându-mi-se și cele mai reușite, fără a nega, sigur, importanța întregului. E un text a cărui bogăție semantică vine mai degrabă din stările create și recreate prin lectură. Dacă aș lua ca exemplu ultimul vers, mi-ar fi greu să spun de ce îmi place. Pentru că prin expresie nu aduce nimic deosebit. contează numai forma trăirii în acest caz.

Pe textul:

„iarba crește fără rădăcini prin tranșee" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Textul are mai multe chei de analiză. E aici aș spune, o revelare a Noului Ierusalim, ca o trăire a unui nou Început. Sau o reîntoarcere la lumea de dinaintea despărțirii limbilor. Saltul din cantitativ în calitativ. Poezia renaște dincolo de semne. Un fior religios răzbate din întregul text, chiar dacă e străbătut de reflexivitate. Ce îmi place în concepția ta creatoare e faptul că mai crezi în cuvinte și nu te lași \"sedus\" de modele trecătoare. Pentru că știi infinitatea de nuanțe ale rostirii.

Pe textul:

„trecerea cantității în armonie. dicționar constant" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Între... rămâne un semn de întrebare și punctul de convergență. Timpul - între maculare și spiritul pur de dincolo, între ritm tangibil și nedeslușire. Tu nu vrei să intri cu bocancii în poezia timpului...

Pe textul:

„text umoristic(?)...." de ioana matei

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Pierderea unuia dintre simțuri ar putea duce la ascuțirea celorlalte, iar nuanțarea culorii, între alb și negru e în relație cu situarea ființei sub zodia viețiimorții. \"Vietatea mică și rece\" a devenit aici \"devoratoare\", inima nu mai vrea să cunoască acel gust de cenușă al pierderilor, de aceea privirea se îndepărtează \"de lumea închegată\".

P.S. Am mai scris un com. la apariția textului, mult mai amplu și mai inspirat, dar am pierdut logarea și, din păcate, și intuiția!

Pe textul:

„trezirea. dimineața am gust de sare" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"Scrisoare mamei\" și \"Să-i caut urma\" sunt poeziile care mi-au plăcut cel mai mult. Regăsesc aici delicatețea, sensibilitatea și ingeniozitatea verbală a autorului. Celelalte au un limbaj pe alocuri forțat (prima), cum ar fi: \"peștilor de inox\", \"ia trenul spre invers\" (se pute formula și altfel), iar în a doua nu e un final prea convingător. Sunt numai niște opinii subiective, autorul știe mai bine.

P.s. Te salut, Valule!

Pe textul:

„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (33)" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vrei să spui că îți e familiar cercul, dar nu mai sta așa prin/ pe la colțuri și mai scrie și poezie. Lasă aceste enunțuri neterminate. Oricum, te aștept și cu poezie, indiferent din ce colț te îndrepți spre adevărul din cer(c).

Aș putea să tot bate câmpii pe marginea acestui text, dar nu pot fi decât sincer. Așa nu! (vorba Elei Luca).

Pe textul:

„cerc..." de ioana matei

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ai un \"i\" în plus la verbul \"să fi venit\".

Pe textul:

„De ce plâng viile?." de radun gabor

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ingenioasă comparația dintre stilist și tăietorul de vie. Fiind scris în memoria tatălui tău, ai tot respectul meu pentru patosul prin care îți exprimi gândurile. Într-un alt context, mi s-ar fi părut nepotrivit. De aceea nici nu insist asupra stilului, spunând că m-a impresionat textul, știind că are mai mult o valoare sufletească, fără pretențiile din estetica \"noului val\".
Cu respect,
George Pașa

Pe textul:

„De ce plâng viile?." de radun gabor

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vin în \"joc secund\" cu zmeul/ și-l înalț spre curcubeul/ de pe țărmul însorit./ Iar în scama unui tiv/ de la cămașa lui Yves/ găsesc verbul rătăcit. Dar, întrebându-l, n-a vrut să spună cum îl cheamă. I-aș spune Soarbe-Infinit, dar așa nu mai e verb, ci Verbul.
Și scoica aceea spartă... \"valorează mai mult ca o fericire pe dig...\" Absolut întâmplător, deși poate e altceva, mi-amintește de finalul \"Lecției despre cub\" a lui N. Stănescu (sigur, nu mă refer la nicio influență). Mai e în ultima secvență ceva din \"jumătățile inegale\". Cam atât... (oricum, știu că vorbesc singur).

Pe textul:

„a nins cu soare" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Uite că atunci când ești în formă poți realiza comentarii sclipitoare. Cred totuși că în loc de \"receptacol\" ai vrut să spui \"receptor\". Ideile tale sunt plauzibile. Despre încadrarea la \"texte filosofoce\" nu se pune problema. Eu nu am pretenția de a filosofa în versuri, chiar dacă mesajul poate conține involuntar sau nu și filosofie lirică. Umorul e prezent în primul rând în structura de suprafață, dar tu ai insistat pe aceea \"de adâncime\". Poate de aceea ai ajuns la acea concluzie.
Mulțumesc pentru interesul constant!

Pe textul:

„ars buleftrica (4)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Deși în structura \"de suprafață\" textul pare a pune accentul pe narativitate, totuși, în cea \"de adâncime\", este sesizabil un lirism de substanță. De asemenea, lectura prin vocea interioară mi-a revelat o succesiune/împletire de stări. Între realitate și fictiv se așază un poet trist, care își expiază prin scris tribulațiile. Sublim versul final.

Pe textul:

„nu știu de ce acesta e un poem de familie" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ultima strofă îmi sugerează existența unei taine, ce ține, aș spune, de alte avataruri ale ființei. Nimic nu se revelează dintr-odată, ci din fragmente disparate ale unui tot incognoscibil. Parcă ar fi unele similitudini cu cedrul oracular, deși textul se axează mai mult pe ideea jertfei. Doar lumina întregește și salvează de spaimă și de gol. Ai avut aici, se pare, intuiția necesară.
Bun text și complex, cu stări și idei oarecum inedite.

Pe textul:

„Aici se zbate așteptarea oarbă" de Ecaterina Ștefan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Silviu-Viorel, n-aș spune că e radicalizare, dimpotrivă, e o persiflare a \"curentului\" care ne aduce uneori dureri de fălci! Dacă ai citit ce mai scriu, știi că eu mai păstrez ceva din cumpătarea, echilibrul și armonia clasică! Sau, ca să fiu în acord cu tine, Sunt radical numai prin atitudinea contestatară și limbaj, fără a fi un conservator și a mă opune progresului, deoarece, vorba lui Iona din piesa lui Sorescu: \"Progresul e progres...\"

Ecaterina, e un altfel de umor, în care, așa cum ai sesizat, există și reversul său, tristețea. Nu lipsesc ironia, satira, bășcălia. Ai realizat, ca de obicei, o analiză complexă, fără a epuiza sensurile, dând și altora posibilitatea să găsească propria viziune. Până la urmă, nu numai umorul e prezent, poate proporția lui e redusă. În ceea ce privește observația ta, nu era nicio greșeală, dar, pentru dezambiguizare, am înlocuit \"pe o muchie\" cu \"într-o muchie\".

Foarte frumos comentariul tău!

Mihai, ai oarecum dreptate, numai dintr-un unghi textul e umoristic. de fapt, e prima \"ars buleftrica\" pe care o încadrez la \"texte umoristice\". Și în cazul acesteia am ezitat.

Vă mulțumesc tuturor pentru comentariile voastre!
Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„ars buleftrica (4)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Carmen, involuntar (sau poate că nu!) ai fost ironică. Nu mă supăr, dar n-am să explic niciodată cum simt eu ritmurile tăcerii. Textul e o personală și nu vrea să spună mai mult de atât. Poate Acordorul va spune mai multe. Mulțumesc!

Răzvan, tu ai înțeles mesajul, pentru că ești printre sufletele dragi și dezinteresate. Îți mulțumesc pentru ascultarea vocii mele interioare.

Pe textul:

„improvizație cu instrumentele tăcerii" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"eu văzând aici două linii\", Fără virgulă după \"aici\"

Pe textul:

„povestea mâinilor..." de ioana matei

0 suflu
Context