Poezie
la capătul drumului sunt eu cea lividă. interferențe
2 min lectură·
Mediu
cel mai ușor te ascunzi printre oameni sunt mai opaci decât zidurile
te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns
nu e loc de plâns nu e loc de această căldură grea mortuară
și totuși printre oameni se întâmplă să nădușești să ți se spele sângele de moloz
te agăți de orice muchie ai unghiile mici preafragile simți cum din degete se rup încet ceilalți
trec prin fărâmele de os alb și se duc umezi de spaimă
să nu pleci acum
să nu pleci când la capătul drumului sunt eu cea lividă aproape fără corp
cu inimi suspendate schimbată la față și nu m-ai recunoaște
nu aș mai fi forma de viață sau forma de moarte pe care deja le-ai trăit
de care te speli în fiecare dimineață nu aș mai fi cea vizibilă în lumină sau întuneric
la capătul celălalt destinațiile sunt definitive
și nicio privire nu mai poartă dispariția
acum aici sunt încă puternică am destul dumnezeu de stat la vorbă
oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este
și îi vorbesc cu gura tot mai amară și ridurile deschise
de parcă aș fi pe un pat al morții și el pe celălalt și ne mai întindem o vreme cuvântul
o ști el până când eu deja am trăit mult peste timpurile date la naștere
oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt?
te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns
nu e loc de plâns nu e loc de această căldură grea mortuară
și totuși printre oameni se întâmplă să nădușești să ți se spele sângele de moloz
te agăți de orice muchie ai unghiile mici preafragile simți cum din degete se rup încet ceilalți
trec prin fărâmele de os alb și se duc umezi de spaimă
să nu pleci acum
să nu pleci când la capătul drumului sunt eu cea lividă aproape fără corp
cu inimi suspendate schimbată la față și nu m-ai recunoaște
nu aș mai fi forma de viață sau forma de moarte pe care deja le-ai trăit
de care te speli în fiecare dimineață nu aș mai fi cea vizibilă în lumină sau întuneric
la capătul celălalt destinațiile sunt definitive
și nicio privire nu mai poartă dispariția
acum aici sunt încă puternică am destul dumnezeu de stat la vorbă
oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este
și îi vorbesc cu gura tot mai amară și ridurile deschise
de parcă aș fi pe un pat al morții și el pe celălalt și ne mai întindem o vreme cuvântul
o ști el până când eu deja am trăit mult peste timpurile date la naștere
oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt?
086.047
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 256
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “la capătul drumului sunt eu cea lividă. interferențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1770616/la-capatul-drumului-sunt-eu-cea-livida-interferenteComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘacei oameni opaci reprezintă lumea din care se construiește barajul exterior și din care, în același timp, eul face parte. debarasarea de ruine or eșecuri - tot ce poartă \"sîngele de moloz\". incapacitatea de a te ține / lega de ei definitiv, fără ca să se desprindă treptat, să se îndepărteze din lașitate, pragmatism, spaimă sau pur și simplu. plasarea eului din celălalt capăt mult sub orizontul de așteptare, deasupra timpului, dînd firescul tribut vulnerabilității. despovărarea de absențe (sau invers). energia interioară se metamorfozează cu fiecare spirit pe care îl purtăm. ajută la a viețui.
0
LNDistincție acordată
O poezie densă, poate prea densă pentru unii.
Am remarcat două versuri (adică astea mi-au rămas mai mult în minte după lectură):
\"cel mai ușor te ascunzi printre oameni sunt mai opaci decât zidurile\"
și
\"a capătul celălalt destinațiile sunt definitive\"
cu scuze pentru deranj,
al 160-lea cititor,
anton
Am remarcat două versuri (adică astea mi-au rămas mai mult în minte după lectură):
\"cel mai ușor te ascunzi printre oameni sunt mai opaci decât zidurile\"
și
\"a capătul celălalt destinațiile sunt definitive\"
cu scuze pentru deranj,
al 160-lea cititor,
anton
0
FCDistincție acordată
răvășitor de frumos se înlănțuie totul spre o vedere dinspre dincolo de limite care apasă pe suflet cu blândețe, cu acea detașare a \"muritului îndeajuns\" ce adună cele risipite în lume într-o poveste. Viața respiră între acoladele unei iubiri care a consumat viața pentru sine și trăiește din viața pentru alții, din vorbirea cu Dumnezeu în care timpurile se așază în straturi translucide.
mi-e greu să citez ceva, textul e foarte dens și filonul emoțional atent distribuit în formele estetice.
as remarca totusi:
te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns
oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este
oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt?
mi-e greu să citez ceva, textul e foarte dens și filonul emoțional atent distribuit în formele estetice.
as remarca totusi:
te strecori pe lângă ei te așezi la o masă nu știi de ce scrii pe ea până aici am murit îndeajuns
oho ce frumos ne aflăm așa eu în partea asta de inimă el acolo unde numai el este
oare în locul cui mai trăiesc în mine și câți mai duc la capătul celălalt?
0
GPMai întâi am ascultat poezia, dar, ciudat (sau poate că nu!), vocea interioară nu mai era a mea, ci parcă a ta. Am încercat după aceea, ca altădată, să mă detașez și să urmăresc structurile, țesătura de idei, dar tot aceeași melodie o auzeam! Remarc numai suprapunerea, pe alocuri, a planurilor, eul poetic aflându-se într-un dialog cu sine, cu Dumnezeu, cu ființa iubită... Ce mai sesizez în ultimele tale texte este prezența interjecției \"oho\", fie cu rol de a exprima preaplinul sufletesc, așa cum cred că se întâmplă aici, fie cu alte conotații.
E unul dintre textele tale bine realizate. Felicitări!
E unul dintre textele tale bine realizate. Felicitări!
0
TNremarc schimbarea registrului poetic, o expresivitate debordantă.
cred, totuși că e vorba de un experiment, pentru că unele replici vin parcă din filmele cu vampiri și fantome...
nu am înțeles sintagma ``această căldură grea mormântală``. mi se pare un pic forțată. poate mai aproape de realitate era liniște/ răceală mormîntală.
în copilărie, fugit fiind de-acasă, am trăit cîteva zile într-un cavou și nu am avut nicicînd senzația de ``căldură mormîntală``. ba din contră, cu toate că era vară, dimineața mă trezeam amorțit de frig...
cred, totuși că e vorba de un experiment, pentru că unele replici vin parcă din filmele cu vampiri și fantome...
nu am înțeles sintagma ``această căldură grea mormântală``. mi se pare un pic forțată. poate mai aproape de realitate era liniște/ răceală mormîntală.
în copilărie, fugit fiind de-acasă, am trăit cîteva zile într-un cavou și nu am avut nicicînd senzația de ``căldură mormîntală``. ba din contră, cu toate că era vară, dimineața mă trezeam amorțit de frig...
0
AMcuvintele pot sa traiasca mai mult decat vieti si vieti de-a randul asa am citit eu tonurile acestui poem
peanut
peanut
0
ELtuturor pentru semnele voastre aici, îmi e destul de greu acum să răspund fiecăruia în parte după cum i-a fost cuvântul, dar tot ce aș spune acum este \"până acum am murit îndeajuns\", se vede \"capătul celălalt\".
Ela
Ela
0
Puternică dar lividă, din nou la capăt de drum, întinzând cuvântul până la un el de pe un \"celălalt pat al morții\", ia un alt start spre un obsedant \"capăt celălalt\", cu un nou bagaj în suflet, cu o nouă altă viață înainte de trăit. De această dată în locul cui? Hî? În locul cui?