Aici se zbate așteptarea oarbă

taisul mortii in scoarta (cred ca se subintelegea de arbore, dar probail ai vrut sa accentuezi, acea scoarta ci nu alta), oseminte in forma de crucifix ascund adevarul,sunt doua versuri pe care le voi retine. frumos.
mcm

Un poem integru, deși, părerea mea, e scris în două registre. Primele două strofe mizează pe un limbaj oarecum metafizic și chiar postmodernist ca expresivitate, ultima revenind mai curînd la expresivitatea limbajului modern. Încă nu-mi pot da seam dacă e bine sau nu, dacă îmi place sau nu. Pur și simplu, am ținut să formulez această observație de dragul comunicării, care știu că nu-i strică nimănui niciodată. Inspirație!

Așteptarea este oarbă doar pentru cei pentru care dorința s-a ghemuit neputincioasă în lemnul crucifixului... Trecute sunt peste puntea suspinelor fragmentele de amintiri, scrijelit este numele de pe lemnul căpătâi, copac și om sub aplecarea morții, nimic din toate astea, deci adevărul, nu-l vom cunoaște aici sub orizontul ochiului nostru de veghe, ci poate acolo, după ce vom păși prin golul din urmă...

un text care reușește să surprindă poetic prin exprimare concisă în primele două strofe

\"cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i
cît o clipire de pleoape
aprinde bucuria în prag\"

și profunzime subtilă în ultima-final

\"plecăciunea firului de iarbă
peste osemintele îngrămădite-n crucifix
ascunde adevărul în scorbura cea mai îndepărtată
de ochiul uman\"

oricum limbajul îmbunătățit cu imagini conferă împlinirea poemului
text citit cu plăcere

cu stimă și considerație,
teodor dume,

Ultima strofă îmi sugerează existența unei taine, ce ține, aș spune, de alte avataruri ale ființei. Nimic nu se revelează dintr-odată, ci din fragmente disparate ale unui tot incognoscibil. Parcă ar fi unele similitudini cu cedrul oracular, deși textul se axează mai mult pe ideea jertfei. Doar lumina întregește și salvează de spaimă și de gol. Ai avut aici, se pare, intuiția necesară.
Bun text și complex, cu stări și idei oarecum inedite.

Carmen, sunt mai multe feluri de scoarță. Concretizarea face liantul cu următoarea strofă. Adevărul e peste tot, depinde numai unde și cum îl privim. Mulțumesc.

Nicolae, cred că ai un ochi sensibil și (cum îmi zicea un prieten despre tine) \"ochiometru-fotograf\" foarte bun, dacă poți face distincții de limbaj așa concret, așa cert. Comunicarea întotdeauna ajută, firește. Pentru asta mulțumesc.

Emil, sunt impresionată de apropierea ta de mesaj. Un fel de adevăr trecut prin prisma neputinței echivalînd cu dreptatea ascunsă în șapte lacăte la fundul oceanului. O interpretare interesantă. Mulțumesc.

Teodor, limbajul pe unde concis, pe unde bogat în imagini, cred că se mai merită perfecționat. Mă bucur că-ți plăcu așa cum e și îți mulțumesc că te-ai oprit pe aici.

Pașa, fiecare urmează o linie cu permanente răsuciri evolutive. Se imprimă doar capătul mai recent în memorie (pentru referințe stricte). Ceva mereu însă rămîne în urmă, fragmentat în taine ce formează un tipic labirint interior. Sunt multe lucruri care depășesc puterea omenească de înțelegere. Mulțumesc pentru atenția acordată esențialului.

\"zgâriate\"

mulțumesc frumos. am rectificat.