Poezie
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (33)
2 min lectură·
Mediu
februarie 2008
…Invers
mai du-te-n
ierbi departe să te pască
tauri coborâți din fulgere
furtuni…
hei, tristețe,
ți-ai pus ochii
ca niște lame știrbe
pe ceasul meu și-i tunzi
limbile, cifrele – data blocată
pe 7
de atunci sunt în fiecare zi
în 7, luna nu mai contează….
mai du-te-n
ape tulburi hrană
peștilor de inox – fostele
intenții de bine
mi-e poftă
să râd în hohot
să țopăi ca un vrăbioi
destoinic, să alerg – nici
nu mai contează încotro-ul…
Cel mai poftă mi-e să mătur
curtea
în fața casei părintești, strada
până la fântână
mai du-te-n… gară
tristețe
ia trenul spre invers
oriunde voi fi eu
_________________
Vis -I
mi-a luat mâna purtând-o
să-i ating rotundul pântecului
vedeam
prin buricele degetelor
rotind ca în aer o monedă
mare, roșie… în chip de făt –
am tras cu spaimă mâna
a repetat gestul cu blândețe
de data asta am văzut
un schelet chircit
ca în mormintele egiptene
din el răzbăteau aburi aurii
și lumină subțire
………………………..
m-am trezit
cu degetele amorțite
strângeam o iconiță, muchiile ramei
înfipte în podul palmei
îmi părea că sunt
deasupra așternutului levitând
acum scriu aici în atelierul mic
lemnăria mea vremelnică și
mi-e bine
_________________
Scrisoare mamei
port cu taină
sărut neșters pe obrazul
nevăzut de oglinzi.
O umbră – una din umbrele mele
mă trage contra-pas… mă vrea
acolo, în ieri-ul gumat.
Îmi amintesc ultimul zâmbet –
grimasă mai degrabă
te rugam să nu plângi
îmi spuneai că ți-e frig,
c-ai visat și semnu-i drum lung
deja nu mai puteam
să te îmbrățișez, dar
ți-am trimis medalionul acela
cu faunul, te-am văzut
când l-ai aruncat la o răscruce –
tu nu știi
ecoul
mi-a lovit umbra
îmi zic să nu-mi mai pese
de simboluri și
rup poze și cămăși
mâine, mâine gol
voi intra ca într-un cort străin
în umbra mea dintâi
în plasma ei voi găsi
drumul spre tine, unge
păzește pragul
să nu mai pot pleca apoi…
_________________
Să-i caut urma
în urma Lui
se prelinge întunericul
două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
așteptând
refracția luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou
așa, încep golgotele…
ne era bine în necredință
suișul este sudoare, sânge
umilire
…………………….
dacă întunericul
este absența luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
aparent indispensabile
și să-I caut urma
_________________
Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
023.654
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Tirenescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 400
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 114
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Tirenescu. “Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (33).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-tirenescu/poezie/1769436/dintre-poeziile-lui-valeriu-barbu-33Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MTÎți mulțumesc pentru părerile scrise aici! Valeriu va ține seamă de ele. Sunt convinsă că se va bucura când va afla că ai lăsat aceste semne. ( Mâine îi scriu.)
Cu prietenie, Maria
Cu prietenie, Maria
0
P.s. Te salut, Valule!