Cozonacul

Fira venise la oraş numai ca să scape de gura surorii sale mai mari. Îi plăcea la ea în sat, dar la fabrică putea să câştige mai mult. Timpul a trecut, Fira şi-a întemeiat o familie, au primit un apartament din fondul fabricii şi a cerut un lot pe care să cultive legume şi câteva flori. Îi era dor de viaţa la ţară, dar era cu totul altceva „să-ți vină căldura pe țevie” și să gătești la aragazul legat la rețea. Se apropia sărbătoarea Învierii Domnului și Fira cu sora ei făceau planuri: - Cozonacii ți-i fac eu. Tot vin la voi și am și timp, dar și aragaz nou. Al vostru nu prea mai ține… Maria a fost de acord. Era ocupată și ea, dar și ceilalți din familie. Cu preparatele culinare se descurcau. De nepoți se ocupa în special nora. Ea îi ducea și-i aducea de la grădiniță. În Vinerea Mare, Fira aduse doi cozonaci. Venise cu ei imediat ce-i scosese din cuptor. Ce se gândi? Pe ciment ar sta mai bine. Scoase cozonacii și-i așeză pe un carton sub fereastra holului, pe ciment. Îi acoperi cu un prosop și se duse să-și ajute sora. Nora veni cu copiii de la grădiniță, au fost întâmpinați de aroma cozonacului. - Mamă, e voie să gustăm cozonac? - Aveți răbdare! Mai întâi vă îmbrăcați de casă și vă spălați pe mâini. Apoi vă dau câte o bucată. Fira voia să fie utilă. Luă repede un cuțit și le dădu copiilor câte o felie. Ioana alergă la mama: - Eu nu mănânc cozonac! - De ce? E bun. Știi că l-a făcut mătușa… - Cozonacul ăsta are furnici în el! Fira sări în apărarea cozonacului: - Am fost foarte atentă. Numa´ tu vezi furnici! Nora îi făcu semn Ioanei să tacă. Luă felia din mâna fetei și o privi. Auzind ceva, dar neînțelegând ce se întâmplă, Maria veni din bucătărie. - Ce se întâmplă? - Ioana vede furnici în cozonac! - Dă-mi să văd! - Bine, tu, Firă! Cozonacul acesta chiar are furnici. - Cum? Și tu vezi furnici? Nora veni cu rezolvarea: - Să-l mutăm în cămară. Acolo nu sunt furnici, iar cele din cozonac vor pleca. Furnicile au ieșit din fundație. Ies înainte ploaie. - Mă´ , da´ ce bine le știi tu pe toate! - Și în camera copiilor ies. Mereu trebuie să stropesc cu ceva. Maria decide că e timpul să încheie dezbaterea. - Gata! Fiecare la lucrul ei! Nu e mare necaz! Firă, altă dată să ne întrebi unde e locul potrivit pentru fiecare lucru. Îți mulțumim că ne ajuți, să nu te superi pe noi! *** În seara de Înviere ploua cu găleata. Fira, udă și înfrigurată, îi povestește soțului ei despre cozonacul cu furnici.